ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 236/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnata

C.M. împotriva deciziei penale nr.304/A din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel

Timișoara

.

S-a

prezentat recurenta condamnată, aflată în stare de arest, asistată de avocat V.M.,

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

condamnatei a arătat că față de motivele invocate de aceasta în cererea ei,

lasă soluția la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului deoarece motivele

invocate nu îndeplinesc condițiile cerute de prevederile art.455 raportat la

art.453 lit.a din Codul de procedură penală pentru a se dispune întreruperea

executării pedepsei.

Condamnata,

în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței, solicitând

să se aibă în vedere boala sa de litioză renală.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.141 din 30 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a

respins cererea de întreruperea executării pedepsei, ca nefondată, formulată de

condamnata C.M., deoarece din actele medicale rezultă că afecțiunile pe care le

prezintă condamnata necesită tratament medicamentos ce poate fi realizat în

rețeaua sanitară a D.G.P.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal a declarat apel condamnata, care a solicitat

admiterea cererii, avându-se în vedere bolile de care suferă și că în

penitenciar nu i se asigură nici un fel de tratament, mai ales pentru diabet.

Curtea

de Apel timișoara, prin decizia penală nr.304/A din 11 septembrie 2002, a

respins apelul declarat de condamnată împotriva sentinței penale nr.141 din 30

mai 2002 pronunțată de Tribunalul Arad, ca nefondat.

Nemulțumită

și de această hotărâre, în termenul legal, condamnata a declarat recurs,

solicitând reaprecierea probelor și pe fond, admiterea recursului, casarea hotărârilor

și admiterea cererii sale de întreruperea executării pedepsei, în raport și de

afecțiunea renală.

Recursul

este nefondat.

Verificându-se

actele medicale și în special raportul medico-legal nr.23/E/5 din 21 mai 2002,

Curtea urmează să constate că acestea au fost judicios evaluate și în

consecință, hotărârile atacate, vor fi menținute, ca temeinice și legale.

Se

mai reține că, față de afecțiunile indicate în cererea inițială formulată de

condamnata recurentă, pentru întreruperea executării pedepsei, în recursul de

față, aceasta adaugă noi suferințe dar care țin de sfera medicinei interne, și

față de care a fost examinată iar tratarea sa în rețeaua Direcției Generale a

Penitenciarelor s-a apreciat că este posibilă, neimpunându-se nici un fel de

intervenții chirurgicale și astfel în concluzie, se arată că, recurenta nu se

află în situația imposibilității executării pedepsei.

Ca

atare, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Văzând

și prevederile art.192 Cod procedură penală;

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata C.M.

împotriva deciziei penale nr.304/A  din 11 septembrie  2002 a Curții de Apel

Timișoara.

Obligă

pe recurenta condamnată la plata sumei  de 550.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 ianuarie  2003.