ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 800/2003

Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr. 1809/2000 E.V.P. I.G. C.L. București a solicitat instanței ca prin sentința ce se va da în contradictoriu cu S.C. C. S.A. Călărași să oblige pârâta la plata sumei de 2.964.853.080 lei diferență curs valutar înregistrată ca pagubă, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 550 din 10 noiembrie 2000 a respins acțiunea cu motivarea că părțile prin contract au stabilit în valută numai prețul prestației ce urma a fi efectuată de pârâtă și cum acțiunea are ca obiect solicitarea unei sume de bani cu titlu de “diferență curs valutar” pentru o obligație stabilită în lei acțiunea nu poate di primită.

Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 807 din 8 mai 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate. E.V.P. I.G. C. SRL a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs arată că instanțele în soluționarea cauzei nu au ținut seama de dispozițiile art. 1073 C. civ. potrivit cărora are drept la “dezdăunări” pentru că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească suma pretinsă provine din devalorizarea monedei naționale, având în vedere indicele de inflație.

Recursul a fost admis pentru următoarele motive: Din actele dosarului se reține că pârâta prin sentința civilă nr. 562 din 8 decembrie 1998 pronunțată de Tribunalul Călărași a fost obligată la plata sumei de 2.557.906.2000 lei, suma a fost achitată la data de 27 iulie 2000. Prin acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.964.853.080 lei reprezentând “diferență curs valutar” pe perioada decembrie 1998 – 28 iulie 2000. Făcându-se prin acțiune precizare cu privire la perioada pentru care s-a calculat suma pretinsă trebuie reținut că ea reprezintă devalorizarea monedei naționale, indicele de inflație, de la data când pârâta prin sentința civilă nr. 562 a fost obligată la plata sumei de 2.557.906.200 lei și data plății acesteia 27 iulie 2000. Această interpretare trebuia dată pretențiilor formulate de reclamantă și în raport de actele depuse în dovedirea acțiunii, respectiv adresa nr. 210 – 1295/2000 din care rezultă că suma respectivă s-a stabilit în raport de indicele de inflație având în vedere perioada 1998 – 2000 raportat la suma neachitată în termen.

Rezultă din cele mai sus menționate, că instanțele numai printr-o greșită reținere a temeiului pretențiilor reclamantei a respins acțiunea și respectiv apelul, pretențiile formulate fiind dovedite de actele depuse necombătute de pârâtă. Față de această situație a fost admis recursul, s-a modificat decizia în sensul admiterii apelului, s-a schimbat sentința, a fost admisă acțiunea și pârâta a fost obligată la plata sumei de 2.964.853.080 lei cu 79.931.562 lei cheltuieli de judecată având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamanta E.V.P. I.G. C. SRL București împotriva deciziei nr. 807 din 8 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială . Modifică decizia în sensul că admite apelul reclamantei, schimbă în tot sentința nr. 550 din 10 noiembrie 2000 a Tribunalului Călărași. Admite acțiunea și obligă pârâta la plata sumei de 2.964.853.080 lei daune, cu cheltuieli de judecată de 79.931.562 lei, către recurentă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.