ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3942/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3942/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată

Tribunalului București, reclamanta S.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

S.C. R.C. SRL obligarea pârâtei la plata sumei de 360.723.930 lei reprezentând

coeficientul de depreciere (inflație) a monedei naționale de la data de 12

noiembrie 1998 până la 19 mai 2000.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin

sentință irevocabilă, pârâta a fost obligată să-i plătească 440.000.000 lei

hotărâre pe care pârâta nu a executat-o de bună voie reclamanta recurgând la

executarea silită prin poprire. Cum între data la care a devenit executorie și

data executării a trecut un interval considerabil (12 noiembrie 1998 – 19 mai

2000) a fost păgubită cu suma cerută prin acțiune sumă ce reprezintă

coeficientul de inflație.

Tribunalul, prin sentința nr. 271 din 20 martie

2001 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, cu motivarea că reclamanta nu

a făcut dovada angajării în cauză a răspunderii în temeiul art. 998 și art. 999

C. civ.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a

fost admis prin decizia nr. 581 din 20 decembrie 2001 a Curții de Apel

București prin care schimbă în tot sentința Tribunalului a fost admisă acțiunea

reclamantei și obligată pârâta să-i plătească despăgubirile solicitate prin

acțiune.

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reținut

că prin refuzul de a executa de bună voie sentința Tribunalului București 135

din 27 februarie 1998, reclamanta a obligat-o pe pârâtă să urmeze procedura

executării silite finalizată abia la data de 19 mai 2000 iar în intervalul

scurs pentru obținerea executării aceasta a suferit o pagubă urmare directă a

refuzului pârâtei de a executa de bună voie hotărârea fiind astfel întrunite

condițiile răspunderii prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta

criticând-o pentru nelegalitate invocând cazurile de modificare prevăzute de

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Pe de o parte se susține motivarea deficitară a

deciziei recurate pe de altă parte că instanța a făcut în cauză o aplicare

greșită a legii respectiv art. 998 și art. 999 C. civ.

În dezvoltarea celui de al doilea motiv se

susține că în cauză nu există faptă ilicită, prejudiciu și nici legătura de

cauzalitate pentru a se angaja legal răspunderea pârâtei recurente.

Criticile sunt neîntemeiate iar recursul se va

respinge pentru considerentele ce urmează.

Art. 372 și urm. C. proc. civ. sunt cuprinse în

cartea a V-a referitoare la executarea silită procedură prin intermediul căreia

titularul unui drept subiectiv recunoscut printr-o hotărâre judecătorească (sau

alt titlu executoriu) constrânge cu ajutorul autorităților de stat competente

pe acela care încălcase dreptul să execute prestația stabilită în titlu

asigurându-se, în felul acesta respectarea dreptului și restabilirea ordinii de

drept încălcate.

Executarea obligației stabilite prin titlu nu

presupunea însă în mod obligatoriu constrângerea debitorului întrucât acesta

trebuie să-și îndeplinească de bună voie obligațiile.

În speță pârâta nu a executat de bună voie plata

stabilită prin sentința 135 din 27 februarie 1998 care s-a executat prin

poprire, așa cum s-a mai specificat abia la 19 mai 2000 astfel că reclamanta,

așa cum legal și temeinic a constatat Curtea de apel prin decizia recurată,

este îndreptățită să solicite daune echivalente cu indicele de inflație pe

perioada respectivă, suma reactualizată nereprezentând decât suma inițială la

puterea de cumpărare.

Nici critica privind motivarea deciziei care

este corect motivată atât în fapt cât și în drept, nu este întemeiată.

De altfel prin motivele de recurs se dezvoltă o

seamă de speculații pe marginea instituirii răspunderii pentru fapte cauzatoare

de prejudicii, străine pricinii, care nu pot duce la schimbarea soluției din

apel.

Față de considerentele ce preced, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta S.C. R.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 581 din 20

decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2003.