ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3942/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, reclamanta S.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. R.C. SRL obligarea pârâtei la plata sumei de 360.723.930 lei reprezentând coeficientul de depreciere (inflație) a monedei naționale de la data de 12 noiembrie 1998 până la 19 mai 2000. În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentință irevocabilă, pârâta a fost obligată să-i plătească 440.000.000 lei hotărâre pe care pârâta nu a executat-o de bună voie reclamanta recurgând la executarea silită prin poprire. Cum între data la care a devenit executorie și data executării a trecut un interval considerabil (12 noiembrie 1998 – 19 mai 2000) a fost păgubită cu suma cerută prin acțiune sumă ce reprezintă coeficientul de inflație.

Tribunalul, prin sentința nr. 271 din 20 martie 2001 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada angajării în cauză a răspunderii în temeiul art. 998 și art. 999 C. civ. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 581 din 20 decembrie 2001 a Curții de Apel București prin care schimbă în tot sentința Tribunalului a fost admisă acțiunea reclamantei și obligată pârâta să-i plătească despăgubirile solicitate prin acțiune.

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reținut că prin refuzul de a executa de bună voie sentința Tribunalului București 135 din 27 februarie 1998, reclamanta a obligat-o pe pârâtă să urmeze procedura executării silite finalizată abia la data de 19 mai 2000 iar în intervalul scurs pentru obținerea executării aceasta a suferit o pagubă urmare directă a refuzului pârâtei de a executa de bună voie hotărârea fiind astfel întrunite condițiile răspunderii prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Pe de o parte se susține motivarea deficitară a deciziei recurate pe de altă parte că instanța a făcut în cauză o aplicare greșită a legii respectiv art. 998 și art. 999 C. civ.

În dezvoltarea celui de al doilea motiv se susține că în cauză nu există faptă ilicită, prejudiciu și nici legătura de cauzalitate pentru a se angaja legal răspunderea pârâtei recurente. Criticile sunt neîntemeiate iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează. Art. 372 și urm. C. proc. civ. sunt cuprinse în cartea a V-a referitoare la executarea silită procedură prin intermediul căreia titularul unui drept subiectiv recunoscut printr-o hotărâre judecătorească (sau alt titlu executoriu) constrânge cu ajutorul autorităților de stat competente pe acela care încălcase dreptul să execute prestația stabilită în titlu asigurându-se, în felul acesta respectarea dreptului și restabilirea ordinii de drept încălcate.

Executarea obligației stabilite prin titlu nu presupunea însă în mod obligatoriu constrângerea debitorului întrucât acesta trebuie să-și îndeplinească de bună voie obligațiile. În speță pârâta nu a executat de bună voie plata stabilită prin sentința 135 din 27 februarie 1998 care s-a executat prin poprire, așa cum s-a mai specificat abia la 19 mai 2000 astfel că reclamanta, așa cum legal și temeinic a constatat Curtea de apel prin decizia recurată, este îndreptățită să solicite daune echivalente cu indicele de inflație pe perioada respectivă, suma reactualizată nereprezentând decât suma inițială la puterea de cumpărare. Nici critica privind motivarea deciziei care este corect motivată atât în fapt cât și în drept, nu este întemeiată.

De altfel prin motivele de recurs se dezvoltă o seamă de speculații pe marginea instituirii răspunderii pentru fapte cauzatoare de prejudicii, străine pricinii, care nu pot duce la schimbarea soluției din apel. Față de considerentele ce preced, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. R.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 581 din 20 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2003.