ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2138/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data 23 noiembrie 1998, reclamanta SC Z.A.H. SA

Luduș a chemat în judecată pe pârâtele SC A.S.P. SA Constanța, SC Z.A.H. SA

Timișoara și SC Z.A.M. SA Târgu Mureș, pentru a fi obligate, în raport cu culpa

fiecăruia, la plata sumei de 16.378.470 lei daune, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1017 din 2 august 1999,

Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta SC A.S.P. SA Constanța

la plata sumei de 7.281.692 lei daune și 612.532 lei cheltuieli de judecată,

respingând acțiunea față de celelalte pârâte.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 18

din 17 ianuarie 2000, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte hotărârea

instanței de fond, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de

16.378.470 lei daune și 1.403.000 lei cheltuieli de judecată, respingând apelul

pârâtei și menținând soluția față de celelalte pârâte.

Prin decizia civilă nr. 2688 din 9 mai 2001, Curtea

Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul pârâtei SC A.S.P. SA

Constanța, a casat decizia de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare.

După casare, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins

recursurile declarate de reclamantă și pârâtă, ca nefondate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești,

pârâta SC A.S.P. SA Constanța SA București a declarat recurs, susținând, în

esență, că, în mod greșit, a fost obligată la plata de daune, în sumă de

7.281.652 lei, reținute în sarcina sa.

Recursul pârâtei este nefondat pentru cele ce se vor

arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor pe care pârâta le face

prin recursul de față, în raport cu actele și lucrările aflate la dosarul

cauzei, se constată că acestea nu pot conduce la casarea hotărârii atacate, în

condițiile art. 304 C. proc. civ.

Raporturile juridice dintre părți s-au derulat în

temeiul unor înțelegeri între părțile în litigiu, care au fost stabilite atât

anterior, cât și pe parcursul efectuării transportului.

În speță, recurenta-pârâtă I - SC A.S.P. SA Constanța

a expediat pârâtei II - SC Z.A.H. SA Timișoara un număr de vagoane cu zahăr

brut, refuzat de aceasta datorită încetării activității.

Pentru taxele de transport efectuate de cărăușul S.N.T.F.M.

C.F.R. SA, acesta putea pretinde plata taxelor de transport de la destinatarul

care acceptă marfa sau de la expeditor.

Ca urmare a redirijării transportului de către

expeditor, întrucât a fost refuzat la primire de către destinatar, corect, prin

hotărârea ce se atacă, s-a reținut că răspunderea pentru plata prejudiciului, constând

în diferența de tarif de transport achitat de reclamantă cărăușului, se datorează

culpei expeditorului, recurenta-pârâtă I.

În consecință recursul pârâtei se privește, ca nefondat,

și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta, SC A.S.P. SA Constanța,

împotriva deciziei nr. 410 din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 aprilie

2003.