ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2674/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 358/2003, Curtea

de Apel Timișoara a admis ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamantul C.C. împotriva

pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș.

Împotriva acestei sentințe, în

termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta,

criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor legii speciale, motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În concret, recurenta a precizat

faptul că pârâtul-intimat s-a născut în Timișoara, iar părinții săi au fost

strămutați din Oradea.

Dat fiind faptul că, la data strămutării

părinților intimatului, acesta nici nu era conceput, acesta nu poate avea

calitate de strămutat și deci, nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.

În opinia recurentei, bazată pe îndrumările

date de C.N.P București, intimatul ar fi putut beneficia de drepturile

conferite de Legea nr. 189/2000, doar în situația în care s-ar fi născut într-un

interval de 300 zile de la data refugiului părinților săi.

Examinând recursul pârâtei prin

prisma criticii invocate, se constată că acesta este nefondat.

Astfel, din actele și lucrările

dosarului, rezultă că intimatul s-a născut la data de 22 februarie 1943,

dintr-o familie de refugiați din Ardealul de Nord, în Banat, în cursul anului

1940.

Instanța de fond, a dat o corectă

interpretare dispozițiilor Legii nr. 189/2000, așa după cum a fost modificat

prin Legea nr. 586/2002, în sensul că de prevederile acesteia, beneficiază și

copiii născuți în perioada strămutării. Cum intimatul a locuit cu părinții săi

în intervalul de timp cuprins între data nașterii și data prevăzută de lege,

respectiv 6 martie 1945, a dobândit aceeași calitate de persoană strămutată, ca

și părinții săi.

Opinia recurentei, potrivit căreia

numai copii concepuți anterior strămutării și născuți la intervalul de maxim

300 zile de la începutul strămutării, nu poate fi acceptată, deoarece nu este în

concordanță cu scopul legii și deoarece adaugă la lege.

Așa după cum copiii născuți la

începutul perioadei de strămutare, în considerarea faptului că au locuit cu

părinții lor, beneficiază de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000,

pentru același raționament, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi, și

copiii persoanelor strămutate, născuți n intervalul prevăzut ca perioadă de

exercitare a persecuției.

Acesta este sensul legii în materie

și el nu poate fi modificat prin eventuale recomandări sau precizări ale

organului de execuție.

Totodată, este de observat faptul că

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, așa după cum a fost modificată prin

Legea nr. 586/2002, nu face distincție, după cum este vorba de părinții sau

copii, cu atât mai puțin cu privire a data concepției copiilor, așa încât,

acolo unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate adăuga.

Pentru toate aceste considerente, se

va reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș

împotriva sentinței civile nr. 358 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 iunie 2004.