ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2674/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 358/2003, Curtea de Apel Timișoara a admis ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamantul C.C. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor legii speciale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În concret, recurenta a precizat faptul că pârâtul-intimat s-a născut în Timișoara, iar părinții săi au fost strămutați din Oradea. Dat fiind faptul că, la data strămutării părinților intimatului, acesta nici nu era conceput, acesta nu poate avea calitate de strămutat și deci, nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.

În opinia recurentei, bazată pe îndrumările date de C.N.P București, intimatul ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, doar în situația în care s-ar fi născut într-un interval de 300 zile de la data refugiului părinților săi. Examinând recursul pârâtei prin prisma criticii invocate, se constată că acesta este nefondat. Astfel, din actele și lucrările dosarului, rezultă că intimatul s-a născut la data de 22 februarie 1943, dintr-o familie de refugiați din Ardealul de Nord, în Banat, în cursul anului 1940. Instanța de fond, a dat o corectă interpretare dispozițiilor Legii nr. 189/2000, așa după cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002, în sensul că de prevederile acesteia, beneficiază și copiii născuți în perioada strămutării.

Cum intimatul a locuit cu părinții săi în intervalul de timp cuprins între data nașterii și data prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945, a dobândit aceeași calitate de persoană strămutată, ca și părinții săi. Opinia recurentei, potrivit căreia numai copii concepuți anterior strămutării și născuți la intervalul de maxim 300 zile de la începutul strămutării, nu poate fi acceptată, deoarece nu este în concordanță cu scopul legii și deoarece adaugă la lege. Așa după cum copiii născuți la începutul perioadei de strămutare, în considerarea faptului că au locuit cu părinții lor, beneficiază de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000, pentru același raționament, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi, și copiii persoanelor strămutate, născuți n intervalul prevăzut ca perioadă de exercitare a persecuției.

Acesta este sensul legii în materie și el nu poate fi modificat prin eventuale recomandări sau precizări ale organului de execuție. Totodată, este de observat faptul că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, așa după cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, nu face distincție, după cum este vorba de părinții sau copii, cu atât mai puțin cu privire a data concepției copiilor, așa încât, acolo unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate adăuga. Pentru toate aceste considerente, se va reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 358 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2004.