ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3673/2003

Deliberând asupra recursului de

față,

Prin cererea înregistrată sub nr. 6007

din 18 decembrie 2000, reclamanta SC M.O. SA Botoșani, prin lichidator Gh.N., a

solicitat obligarea pârâtei, SC G.A. S.N.C. Botoșani, la plata sumei de

32.191.856 lei, reprezentând chirie restantă și contravaloare prestații de apă

și canal, cât și cheltuieli de judecată.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că a închiriat pârâtei un spațiu comercial, dar, din martie 1999, pârâta

nu a mai achitat facturile emise nici pentru chirie, nici pentru canalizare.

Tribunalul Botoșani, prin sentința

civilă nr. 92 din 26 martie 2001, a admis acțiunea reclamantei, a obligat pe

pârâtă la plata sumei de 32.191.856 lei daune, reprezentând chirie restantă și

contravaloarea utilităților de care aceasta a beneficiat, respectiv, apă și

canalizare. A fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată, în

valoare de 2.606.511 lei.

S-a reținut că, între părți, s-a

încheiat contractul nr. 2695/1997, pentru suprafața de 60 metri pătrați pentru

care pârâta nu a achitat chiria echivalentă în lei, respectiv, 4 dolari S.U.A. metrul

pătrat pe lună și nici valoarea utilităților consumate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta, pe care, însă, nu l-a timbrat, deși a fost citată cu

această mențiune.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 333 din 5 iulie 2001, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei,

aplicând sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către pârâtă, care susține că reprezentantul său a fost în imposibilitate de a

achita taxele de timbru datorită bolii.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, ceea ce

pârâta nu a făcut la data depunerii apelului.

Nici după ce a fost citată pentru

primul termen de judecată, pârâta nu și-a îndeplinit această obligație.

Pretinsa stare de boală, de care

face vorbire în motivele de recurs, nu a fost dovedită prin nici un act, așa

încât nu se poate reține că pârâta ar fi fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a timbra apelul. Plata făcută în recurs pentru taxa datorată în

apel nu poate fi luată în considerare, întrucât imposibilitatea de prezentare

nu afecta obligația de timbrare, acest timbraj nefiind obligatoriu a se face

prin reprezentant în fața instanței, ci de către orice alt funcționar, dovezile

putând fi expediate prin poștă.

De altfel, această imposibilitate

nici nu a fost dovedită, astfel încât se constată că instanța de apel a aplicat

corect sancțiunea anulării apelului, ca netimbrat, conform art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din H.G. nr. 32/1995.

Urmează a fi respins ca nefondat

recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC G.A. S.N.C. Botoșani, prin administrator A.Gh., împotriva

deciziei nr. 333 din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială

și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 septembrie 2003.