ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3673/2003

Deliberând asupra recursului de față, Prin cererea înregistrată sub nr. 6007 din 18 decembrie 2000, reclamanta SC M.O. SA Botoșani, prin lichidator Gh.N., a solicitat obligarea pârâtei, SC G.A. S.N.C. Botoșani, la plata sumei de 32.191.856 lei, reprezentând chirie restantă și contravaloare prestații de apă și canal, cât și cheltuieli de judecată. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a închiriat pârâtei un spațiu comercial, dar, din martie 1999, pârâta nu a mai achitat facturile emise nici pentru chirie, nici pentru canalizare. Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 92 din 26 martie 2001, a admis acțiunea reclamantei, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 32.191.856 lei daune, reprezentând chirie restantă și contravaloarea utilităților de care aceasta a beneficiat, respectiv, apă și canalizare.

A fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată, în valoare de 2.606.511 lei. S-a reținut că, între părți, s-a încheiat contractul nr. 2695/1997, pentru suprafața de 60 metri pătrați pentru care pârâta nu a achitat chiria echivalentă în lei, respectiv, 4 dolari S.U.A. metrul pătrat pe lună și nici valoarea utilităților consumate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, pe care, însă, nu l-a timbrat, deși a fost citată cu această mențiune. Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 333 din 5 iulie 2001, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei, aplicând sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă, care susține că reprezentantul său a fost în imposibilitate de a achita taxele de timbru datorită bolii.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, ceea ce pârâta nu a făcut la data depunerii apelului. Nici după ce a fost citată pentru primul termen de judecată, pârâta nu și-a îndeplinit această obligație. Pretinsa stare de boală, de care face vorbire în motivele de recurs, nu a fost dovedită prin nici un act, așa încât nu se poate reține că pârâta ar fi fost în imposibilitate de a se prezenta și de a timbra apelul. Plata făcută în recurs pentru taxa datorată în apel nu poate fi luată în considerare, întrucât imposibilitatea de prezentare nu afecta obligația de timbrare, acest timbraj nefiind obligatoriu a se face prin reprezentant în fața instanței, ci de către orice alt funcționar, dovezile putând fi expediate prin poștă.

De altfel, această imposibilitate nici nu a fost dovedită, astfel încât se constată că instanța de apel a aplicat corect sancțiunea anulării apelului, ca netimbrat, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din H.G. nr. 32/1995. Urmează a fi respins ca nefondat recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC G.A. S.N.C. Botoșani, prin administrator A.Gh., împotriva deciziei nr. 333 din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2003.