ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4214/2003

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 20

ianuarie 2003, pronunțată în dosar nr. 8626/2002 al Tribunalului Bihor, în baza

art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76, raportat

la art. 74 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.Șt. la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 26,

raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

74, raportat la art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul L.A.Z. la o

pedeapsă de:

- 5 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedepsele aplicate durata reținerii și arestului preventiv de la 18 octombrie

2002, la zi.

A constatat că prejudiciul cauzat

părții vătămate C.A.C. a fost recuperat integral.

În baza art. 191 C. proc. pen., au

fost obligați inculpații la plata sumei de câte 4.000.000 lei, cheltuieli

judiciare în favoarea statului.

În dimineața zilei de 16 octombrie

2002, cei doi inculpați s-au întâlnit în Oradea și au hotărât să facă rost de

bani pe căi ilegale.

De comun acord au ajuns în curtea

Școlii generale nr. 17, unde au observat-o pe partea vătămată C.A.C., în vârstă

de 13 ani, aflată la ora de sport împreună cu colegii ei. Văzând că aceasta

purta un lănțișor de aur la gât, au urmărit-o și apoi pretextând că se

interesează de un coleg al ei, prin surprindere, inculpatul B.Șt. i-a smuls

lănțișorul și, împreună cu celălalt inculpat, L.A.Z., au fugit.

După ce au vândut bunul furat la o

bijuterie cu 630.000 lei, au împărțit banii.

În cursul urmăririi penale

lănțișorul sustras a fost înapoiat părții vătămate, astfel că aceasta nu se mai

constituie parte civilă.

În prima fază, inculpatul B.Șt. a

recunoscut întru totul săvârșirea faptei, furnizând o descriere completă a

modului în care a procedat.

Ulterior a revenit, oferind relatări

contradictorii cu privire la împrejurările comiterii faptei.

Prin decizia penală nr. 73/A din 10

aprilie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis  apelul declarat de inculpatul L.A.Z.

și a redus pedeapsa aplicată de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a considerat de către

instanța de apel că acesta a avut o participare redusă la săvârșirea

infracțiunii, el susținându-l moral pe inculpatul B.Șt. la comiterea tâlhăriei,

fără a exercita acte de violență în mod direct asupra părții vătămate.

Prin aceeași decizie penală, în baza

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul B.Șt.

Nemulțumit de hotărâre, în termen

legal, inculpatul B.Șt. a formulat recurs pe care l-a înaintat Curții Supreme

de Justiție, secția penală.

El solicită în principal schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 –

art. 209 lit. a) C. pen., iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei

aplicate spre minimum special.

Recursul declarat este neîntemeiat

și urmează a fi respins ca atare.

Inculpatul nu neagă săvârșirea

faptei, dar solicită, așa cum s-a arătat, schimbarea calificării juridice în

infracțiunea de furt calificat.

Probele administrate stabilesc cu

certitudine că ambii inculpați aflați într-o situație materială dificilă au

luat hotărârea să procure bani în condiții ilegale. Ei au stabilit de comun

acord un plan: să atragă partea vătămată, minora C.A.C. și apoi, B.Șt. să-i

smulgă lănțișorul de aur de la gât.

Transpunerea sa în practică a fost

realizată întocmai și pentru aceasta a fost nevoie de prezența ambilor

inculpați. Cel care a avut o participare substanțială a fost, fără îndoială,

inculpatul B.Șt., care secondat de celălalt inculpat, a urmărit partea

vătămată, a oprit-o și apoi, prin surprindere, i-a smuls lănțișorul de la gât.

În aceste condiții, aplicarea pedepsei într-un cuantum mai ridicat, apare ca

perfect justificată, instanțele făcând o corectă evaluare a criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată corespunzând scopului

sancționator, educativ în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Folosirea violenței, prin smulgerea

bijuteriei de la gâtul părții vătămate, și aproprierea bunului, realizează

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu pe acelea ale

infracțiunii de furt calificat, doctrina și practica judiciară fiind constante

din acest punct de vedere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.Șt. împotriva deciziei penale nr.

73/ A din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 octombrie 2002

la 3 octombrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

octombrie 2003.