ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2616/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1123 din 21

noiembrie 2002, a Tribunalului București, secția a II–a penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul R.N.

Condamnatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că la data de 5 septembrie 2002, condamnatul a

solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive familiale.

În motivarea cererii a arătat că, în

urma arestării sale, au rămas copii singuri și trebuie să-și renoveze casa cu

banii pe care trebuie să-i ia de la o moștenire.

În cauză s-a efectuat un referat de

anchetă socială din care a reieșit că din căsătoria condamnatului cu R.I. au

rezultat doi copii: R.G. și R.M.

În prezent, soția condamnatului

trăiește în concubinaj cu R.A., din această legătură rezultând cinci copii.

Copii condamnatului locuiesc în

domiciliul tatălui, se întrețin din alocația lunară a minorei R.G. și din

diverse ajutoare ocazionale ale vecinilor.

Apelul declarat de petiționarul

condamnat R.N. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 38 din 31 ianuarie

2003.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs condamnatul R.N., care a criticat-o pentru

că nu a ținut seama de situația grea existentă în familia sa, situație care ar

fi trebuit să ducă la admiterea cererii.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din actele și

lucrările dosarului, condamnatul are doi copii R.V. și R.G. Aceștia se întrețin

din alocația minorei R.G. și locuiesc într-un imobil format din două camere,

din paiantă, având condiții de locuit modeste.

Toate acestea nu se încadrează în

prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că familia condamnatului

nu se găsește în împrejurări speciale ce ar avea consecințe grave dacă acesta

continuă executarea pedepsei.

În consecință, Curtea va trebui să

privească recursul de față ca nefondat și a-l respinge, ca atare, în baza art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel,

hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului apărătorului

desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul R.N. împotriva deciziei penale nr. 38 din 31 ianuarie

2003, a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 mai 2003.