ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2616/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1123 din 21 noiembrie 2002, a Tribunalului București, secția a II–a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul R.N. Condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 5 septembrie 2002, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive familiale. În motivarea cererii a arătat că, în urma arestării sale, au rămas copii singuri și trebuie să-și renoveze casa cu banii pe care trebuie să-i ia de la o moștenire. În cauză s-a efectuat un referat de anchetă socială din care a reieșit că din căsătoria condamnatului cu R.I.

au rezultat doi copii: R.G. și R.M. În prezent, soția condamnatului trăiește în concubinaj cu R.A., din această legătură rezultând cinci copii. Copii condamnatului locuiesc în domiciliul tatălui, se întrețin din alocația lunară a minorei R.G. și din diverse ajutoare ocazionale ale vecinilor. Apelul declarat de petiționarul condamnat R.N. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul R.N., care a criticat-o pentru că nu a ținut seama de situația grea existentă în familia sa, situație care ar fi trebuit să ducă la admiterea cererii.

Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, condamnatul are doi copii R.V. și R.G. Aceștia se întrețin din alocația minorei R.G. și locuiesc într-un imobil format din două camere, din paiantă, având condiții de locuit modeste. Toate acestea nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că familia condamnatului nu se găsește în împrejurări speciale ce ar avea consecințe grave dacă acesta continuă executarea pedepsei. În consecință, Curtea va trebui să privească recursul de față ca nefondat și a-l respinge, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.N. împotriva deciziei penale nr. 38 din 31 ianuarie 2003, a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2003.