ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4787/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2002, Judecătoria Târgu Jiu a condamnat pe inculpata S.G. la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare stabilită inculpatei prin sentința penală nr. 4578 din 13 decembrie 1999 a aceleiași instanțe, și executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa de 3 luni închisoare, inculpata urmând să execute un an și 3 luni închisoare. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că prin procesul-verbal încheiat la 27 iulie 2001, executorul judecătoresc a pus în posesie părțile vătămate conform dispozitivului sentinței civile nr. 2718 din 26 septembrie 1994 a Judecătoriei Târgu Jiu.

În vara aceluiași an, inculpata a cules însă recoltele și fructele de pe terenul aparținând părților vătămate B.I. și B.V. Apelul și recursul declarate de inculpată au fost respinse prin deciziile penale nr. 405 din 17 aprilie 2002 a Tribunalului Gorj și, respectiv, nr. 675 din 3 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova. Ulterior, condamnata a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 675 din 3 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova, această instanță, prin decizia penală nr. 1095 din 10 septembrie 2002, admițând această cale extraordinară de atac, a desființat hotărârea pronunțată în recurs.

Prin decizia penală nr. 1413 din 1 noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de inculpată, a casat toate hotărârile menționate pronunțate în fond și în apel și, rejudecând, în baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 de grațiere a unor pedepse și înlăturare a unor măsuri și sancțiuni, a constatat că pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4578 din 13 decembrie 1999 a Judecătoriei Târgu Jiu, este grațiată integral și condiționat. Împotriva deciziei, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, considerând-o a fi fost pronunțată cu încălcarea legii. Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente: Art. 4 din Legea nr. 543/2002 prevede că recidiviștii nu beneficiază de dispozițiile acestei legi.

Este considerat infractor recidivist, persoana care, după o primă condamnare, săvârșește o nouă infracțiune, în condițiile cerute de art. 37 C. pen., text de lege privind recidiva. Deci, starea de recidivă și, respectiv, calitatea de recidivist, se dobândește în momentul săvârșirii celei de a doua infracțiuni. Exceptarea, de la grațiere, a recidiviștilor, vizează pe toți condamnații care au dobândit această calitate până în momentul intrării în vigoare a actului normativ de clemență. Chiar dacă, la data săvârșirii uneia dintre infracțiunile anterioare, condamnatul se afla la prima încălcare a legii, vocația sa la grațiere este analizată în raport cu condițiile în care se găsește în momentul respectiv, activitatea infracțională ulterioară demonstrând că a dobândit pericol sporit odată ce a persistat în săvârșirea de fapte cu caracter penal.

Legiuitorul a exclus de la actul de grațiere, persoanele care până în momentul de la care operează actul normativ, dobândiseră calitatea de recidiviști. Fișa de cazier judiciar a intimatei inculpate S.G., înscrie că prin sentința penală nr. 4578 din 13 decembrie 1999 a Judecătoriei Târgu Jiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 606 din 8 mai 2000 a Curții de Apel Craiova, i s-a aplicat un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în cauză fiind stabilit termen de încercare de 3 ani, cuprins între 8 mai 2000 – 7 mai 2003. Întrucât fapta pentru care S.G. a fost condamnată la 3 luni închisoare a fost săvârșită în vara anului 2001, deci înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, în momentul comiterii acestei a doua infracțiuni, inculpata a dobândit calitatea de recidivist, conform art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

La 4 octombrie 2002, data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, inculpata avea statut de recidivist, acesta excluzând-o de la beneficiul grațierii. În consecință, decizia atacată prin prezentul recurs în anulare a fost pronunțată cu încălcarea art. 4 alin. (1) teza I din Legea nr. 543/2002. În baza art. 414 1 C. proc. pen., cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. d) din același cod, recursul în anulare va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate de voturi: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 1413 din 1 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpata S.G. Casează decizia penală atacată, numai în ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, dispoziții pe care le înlătură. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, inculpata S.G. urmează să execute pedeapsa de un an și 3 luni închisoare, prin privare de libertate. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2003.