ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3634/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1003 din 22

octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II – a penală, a fost

condamnat inculpatul R.N. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 14 mai 2002 la zi.

Pe latură civilă, inculpatul a fost

obligat la 2.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.I.C. și la

3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În dimineața zilei de 14 mai 2002,

partea vătămată P.I.C. se întorcea de la discotecă cu trenul de la stația

Tomșani spre București, în același tren urcând și inculpatul, însoțit de câțiva

prieteni.

Inculpatul a cerut țigări de la

partea vătămată și prietenii acesteia, pipăindu-i pe câțiva la buzunare pentru

a se convinge că întradevăr nu au țigări, și astfel a găsit telefonul mobil pe

care îl avea partea vătămată asupra sa. Inculpatul i-a cerut părții vătămate

telefonul motivând că dorește să sune pe cineva, iar la refuzul acesteia a

lovit-o cu pumnul, a îmbrâncit-o și i-a smuls telefonul, coborând în fugă din

tren, profitând de faptul că acesta își încetinise mersul întrucât intrase în

stația Chitila.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza plângerii și declarației părții

vătămate, procesului verbal de recunoaștere din grup și planșe foto,

declarațiilor martorilor C.L. și T.I.C., coroborate cu declarațiile date de

către inculpat.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, motivele invocate fiind greșita

individualizare a pedepsei și greșita soluționare a laturii civile, și

inculpatul pentru aceleași motive.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 81 din 20 februarie 2003 a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul R.N.,

a desființat parțial sentința penală, numai în ceea ce privește greșita obligare

a inculpatului la despăgubiri civile și s-a luat act că partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul.

Parchetul a criticat hotărârea cu

privire la greșita individualizare a pedepsei și aplicarea nejustificată a

circumstanțelor atenuante și a solicitat înlăturarea lor și majorarea pedepsei.

Inculpatul la rândul său a solicitat

a se da eficiență mai mare circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse

mai mici.

Recursul declarat de parchet este

întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare

a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Din verificarea lucrărilor cauzei se

reține că infracțiunea de tâlhărie comisă de inculpat, într-un mijloc de

transport în comun, în tren, prezintă un pericol social sporit, ce impune

aplicarea unei pedepse care să asigure finalitatea preventivă cât și cea

educativă.

Pe de altă parte poziția

inculpatului nesinceră pe parcursul procesului penal, care inițial a recunoscut

că și-a însușit telefonul mobil al părții vătămate, prin amenințări și injurii

la adresa acesteia, ulterior negând executarea violențelor ca modalitatea

săvârșirii faptei, încercând, să-și diminueze răspunderea penală, nu justifică

reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante, fapt pentru care

recursul declarat de parchet va fi admis, hotărârile atacate vor fi casate cu

privire la reținerea dispozițiilor art. 74, și art. 76 C. pen., care vor fi

înlăturate, iar pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., majorată la 5 ani

închisoare.

Se va deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive a inculpatului de la 14 mai 2002 la zi.

Față de considerentele ce preced,

recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins cu obligarea

sa la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București împotriva deciziei penale nr. 81 din 20 februarie 2003 a Curții

de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul R.N.

Casează decizia și sentința penală nr. 1003 din 22 octombrie

2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la

pedeapsa aplicată, pe care prin înlăturarea dispozițiilor art. 74, și art. 6 C.

pen., o majorează la 5 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă,

timpul arestării preventive a inculpatului de la 14 mai 2002 la 10 septembrie

2003.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul R.N. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurent la

plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 10 septembrie 2003.