ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra contestației în anulare de
față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 9 ianuarie 2001, reclamanta SC
„R.V.A.” SA – lichidator Bankcoop SA a chemat în judecată pe pârâții SC “S.”
SRL Comuna Vânători Neamț, SC “E.E.” SRL Vânători, N.O.I., N.O.E. și Creangă
Dumitru pentru a fi obligați la plata sumei de 50.000.000 lei credit scadent
nerestituit, 219.242.310 lei dobânzi bancare până la 30 septembrie 2000 și în
continuare până la plată.
Prin sentința civilă nr.199 din 20 martie 2001,
Tribunalul Neamț a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta SC “S.”
SRL la 50.000.000 lei credit nerestituit, 219.242.310 lei dobânzi bancare
calculate până la 30 septembrie 2000 și în continuare până la plată.
Prin sentința civilă nr.199 din 20 martie 2001,
Tribunalul Neamț a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta SC “S.”
SRL la 50.000.000 lei credit nerestituit, 219.242.310 lei dobânzi bancare
calculate până la 30 septembrie 2000, și dobânda în continuare până la plata
creditului; totodată au fost obligați garanții SC “E.E.” SRL, N.O.I. și N.O.E.
la plata sumei de 50.000.000 lei credit garantat și nerestituit de pârâtă,
respingând obligarea în solidar la dobânzi.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr.473
din 5 iulie 2001 a admis apelul garanților N.O.I. și N.O.E., a schimbat în
parte sentința civilă de mia sus, în sensul că a respins, ca prescrisă,
acțiunea reclamantei față de giranții persoane fizice, menținând restul
dispozițiilor sentinței.
Prin decizia nr.3209 din 27 iunie 2003, Curtea
Supremă de Justiție – Secția comercială a respins recursurile declarate de
pârâta SC “S.” SRL Vânători Neamț și reclamanta R.V.A. și P.W.M..C. SRL
lichidatori BANKCOOP SA.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
judecătorești pârâta SC “S.” SRL Vânători Neamț a formulat contestație în
anulare, potrivit art.318 Cod procedură civilă, intrucât instanța de recurs a
omis să examineze motivele de casare pe care le-a invocat.
În legătură cu contestația în anulare de față se
rețin următoarele:
Potrivit prevederilor art.318 Cod procedură civilă,
hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța
respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să
cerceteze vreunul din motivele de casare.
Contestația
în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile
limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri
definitive dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de
procedură ori dacă soluția este rezultatul unei erori materiale evidente
(art.317 și 318 Cod procedură civilă).
Prevederea
cuprinsă în art.318 Cod procedură civilă, potrivit căreia o hotărâre dată în
recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se
referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale
judecării recursului, cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea
greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele
asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului
sau reaprecierea probelor.
Prin
urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în
anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor
ori de interpretare a dispozițiior legale.
În
cazul în care contestația în anulare privește și omisiunea examinării unui
motiv de casare, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuție pe această
cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanța de
recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a
probelor sau a aplicării legii.
Astfel,
contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri,
chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai
dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate să
examineze justețea soluției pronunțate.
Examinând
hotărârea atacată, în raport de dispozițiile legale de mai sus, se constată că
instanța de recurs a analizat în mod grupat motivele invocate, și a avut în
vedere toate criticile formulate de pârâtă.
În
această situație, afirmația reclamantei contestatoare referitoare la
neexaminarea tuturor motivelor de casare, de către instanța de recurs, nu
poate fi primită chiar dacă petiționara consideră că prin soluția la care
s-a oprit instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată pe fond, acestea
nu pot fi corectate pe această cale procesuală, a contestației în anulare, care
este o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate.
În
consecință nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de art.318 Cod
procedură civilă, contestația în anulare formulată de pârâtă va fi respinsă ca
neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge,
ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC “S.” SRL Nemțișor
împotriva deciziei nr.3209 din 27 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție,
Secția Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 13 ianuarie 2004.