ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1508/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Dolj, prin sentința

civilă nr. 1045 din 25 august 1998, a admis cererea de ordonanță președințială

introdusă de T.A., împotriva SC. R.I. SRL Craiova, dispunând evacuarea acesteia

din spațiul comercial situat în str. A.I. Cuza, parter. A fost respinsă cererea

față de pârâții, Ș.I. și B.M..

Pentru că hotărârea pronunțată în

ordonanța președințială s-a dat cu executare de îndată, în afară de apel,

pârâta, SC. R.I. SRL, a introdus și cerere de suspendare a executării

ordonanței președințiale până la judecarea apelului declarat.

Prin încheierea din 28 august 2001,

Curtea de Apel Craiova a admis cererea și a dispus suspendarea executării

ordonanței președințiale, până la soluționarea apelului declarat, împotriva

sentinței nr. 1045/1998, motivându-se că s-a solicitat de reclamantul, T.A.,

executarea sentinței de evacuare după cca. 3 ani, deci aceasta (ordonanța

președințială) și-a pierdut caracterul de urgență, între timp pârâta încheind

contractul de închiriere pentru spațiul din care s-a dispus evacuarea, astfel

că sunt întrunite în cauză dispozițiile art. 582 C. proc. civ.

La data de 22 ianuarie 2003,

intimatul din cererea de suspendare a executării, T.A., a formulat cerere de

îndreptare a erorii materiale din încheierea pronunțată la 28 august 2001, în

care s-a reținut că a făcut cerere de executare a ordonanței președințiale după

cca. 3 ani, când potrivit actelor dosarului, aceasta s-a formulat în termen

legal.

Temeiul de drept al cererii a

constat în dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Curtea de Apel Craiova prin încheierea

din 30 ianuarie 2003, a respins cererea de îndreptare, reținându-se că, prin

motivarea acestei cereri, în realitate se critică pe fond pentru nelegalitate

încheierea de admitere a cererii de suspendare, a executării hotărârii de

ordonanță președințială, ceea ce nu se poate face pe calea prevăzută de art. 281

C. proc. civ., ci pe calea prevăzută de art. 299 C. proc. civ.

Împotriva acestei ultime încheieri,

intimatul, T.A., a declarat recurs, prin care fără să invoce vreun motiv din

cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., și după afirmații irevențioase la

adresa instanței și a celorlalte părți, susține că apelul declarat împotriva

sentinței nr. 1045/1998, s-a tergiversat nejustificat prin diverse metode,

tocmai pentru a nu se pune în executare evacuarea.

De aceea, în opinia recurentului

instanța avea obligația să consemneze faptul că acesta (recurentul) a solicitat

cu întârziere executarea ordonanței președințiale de evacuare, tocmai ca urmare

a manoperelor uzitate de instanță.

Se solicită admiterea recursului,

respingerea încheierii și admiterea cererii recurentului.

Recursul este nefondat.

Deși nu se indică în drept motivul

de recurs, din esența expunerii în fapt se poate reține că ar fi vorba de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., avându-se în vedere modul de

derulare al faptelor.

Separat de alineatul de mai sus, se

impune precizarea că, recursul de față poartă mențiunea expresă că este

împotriva încheierii, prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii

materiale (art. 281 C. proc. civ.), strecurată în încheierea de admitere a

suspendării executării ordonanței președințiale, și nu a acesteia din urmă.

Precizarea este necesară, avându-se

în vedere solicitarea din finalul recursului, cât și criticile aduse ultimei încheieri

care nu a analizat decât cererea întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc.

civ.

Potrivit textului indicat de

recurent și a motivării în fapt a cererii depuse la 22 ianuarie 2001, erorile

sau omisiunile privind numele, calitatea și susținerile părților sau cele de

calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi

îndreptate din oficiu sau la cerere.

Din conținutul cererii de îndreptare,

rezultă clar că recurentul nu se referă la nici una din situațiile prevăzute de

art. 281 C. proc. civ., ci la greșeli de judecată din partea instanței, care a

admis suspendarea executării ordonanței președințiale, cu motivarea că

recurentul de acum, nu ar fi cerut executarea sentinței nr. 1045/1998 cca.3

ani, ceea ce nu este adevărat.

Prin modul cum este motivată cererea

de îndreptare și chiar recursul, recurentul nu arată ce anume eroare trebuie

rectificată, care ar fi fost strecurată în considerente sau în dispozitivul

încheierii (dimpotrivă, în recurs precizează că solicitarea sa nu modifică

dispozitivul), ci se urmărește respingerea cererii de suspendare a executării

sentinței nr. 1045/1998, ceea ce nu este posibil pe calea prevăzută de art. 281

C. proc. civ., cum corect a reținut și instanța de apel.

Criticile, formulate în prezentul

recurs, vizează fondul cererii de suspendare a executării sentinței nr. 1045/1998,

admisă prin încheierea din 28 august 2001, dar care nu a fost atacată cu recurs

de către intimatul, T.A., care greșit a ales să se prevaleze de prevederile art.

281 C. proc. civ., care însă nu este incident în cauză, astfel că încheierea recurată

este legală.

Față de cele arătate, urmează a se

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul, T.A., împotriva încheierii din 30 ianuarie 2003, a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 28 aprilie 2004.