ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1876/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, prin sentința

penală nr. 959 din 8 octombrie 2003, a condamnat pe inculpatul S.L. la 20 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută

de art. 174 și art. 176 lit. e) C. pen. și la 8 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpat, din

infracțiunea prevăzută de art. 208 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

208 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a mai condamnat pe același

inculpat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, respectiv 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 8 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată detenția de la 20 februarie 2003, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, de la 18

octombrie 2003 la 16 noiembrie 2003, inclusiv.

În baza art. 109 alin. ultim C.

proc. pen., a dispus restituirea către partea civilă T.G. a sumei de bani și a

cruciuliței din metal galben, ridicate de la inculpat și de la fața locului.

În baza art. 14, raportat la art.

346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la

plata sumei de 64.000.000 lei, cu titlu de daune materiale și 250.000.000 lei,

cu titlu de daune morale, către partea civilă T.G.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bare metalice, ridicată de la fața

locului, conform procesului verbal de cercetare la fața locului din 19

februarie 2003 și depunerea ei la Camera de Corpuri Delicte din cadrul

D.G.P.M.B.

A mai fost obligat inculpatul la

4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul S.L. era vecin și

apropiat al familiei T. (compusă din: victima T.E.P., soțul acesteia T.G. și

minorul de 5 ani rezultat din căsătorie) pe care îi vizita în mod obișnuit și

îi ajuta la treburile casnice.

În dimineața zilei de 19 februarie

2003, inculpatul a plecat împreună cu T.G., soțul victimei, în Piața Berceni,

pentru a face aprovizionarea cu produse agricole, ce urmau a fi vândute în

Piața Norilor. După ce au cumpărat produsele, în jurul orei 12,00, T.G. l-a

trimis pe inculpat acasă la soția sa, pentru a-i duce gogoși și a o ajuta la

treburile gospodărești, întrucât victima era însărcinată, împrejurare cunoscută

de inculpat.

Cei doi au fumat țigări Pall Mall,

au mâncat gogoși, au consumat vin, apoi victima a făcut curățenie în locuință,

iar inculpatul a spălat sticlele în cada de la baie.

În jurul orei 16,50, a venit

poștașul, care i-a dus victimei pensiile pentru părinți și alocația pentru

copil, victima primind banii de față cu inculpatul, iar în jurul orei 18,00, a

venit în vizită martorul N.D., prietenul surorii inculpatului, S.M., care a

rămas decât câteva minute, plecând datorită comportamentului victimei față de

el.

Datorită faptului că inculpatul

petrecea o bună parte din timp cu victima și pe fondul afecțiunii psihice de

care suferă, tulburare de personalitate de tip polimorf, care se manifestă

printre altele prin hipertrofierea eului, s-a îndrăgostit de victimă,

manifestând gelozie în legătură cu o eventuală relație extraconjugală dintre

victimă și martorul M.F.N., prieten apropiat al familiei T.

Pe acest fond, victima a încercat de

două ori să dea telefon martorului M., prima dată anterior orei 18,00, când

inculpatul a reușit să o facă să renunțe a mai suna, iar a doua oară, în jurul

orei 18,40 când rugămintea sa nu a mai fost ascultată de victimă, motivația

inculpatului fiind că ținea mult la ea și nu voia să o lase să-și distrugă

familia.

Între cei doi a izbucnit o

altercație, în cursul căreia, victima l-a înjurat și l-a îmbrâncit. Incidentul

a avut loc în sufragerie, după care cei doi s-au deplasat la bucătărie, unde

inculpatul a luat o bară din metal, de sub scaun (adusă de inculpat cu câteva

zile înainte) și a lovit-o pe victimă după ceafă. Datorită loviturii primite,

victima a căzut, iar în cădere s-a lovit cu fața de unul dintre dulapurile din

bucătărie, după care a început să bolborosească ceva neinteligibil. Inculpatul

a tras-o de mâini, afară din bucătărie și văzând că se zbate, în timp ce se

afla între bucătărie și hol, a strâns-o cu mâinile de gât, după care a lovit-o

din nou, în mod repetat, cu bara metalică, pe părțile laterale ale gâtului. În

aceste împrejurări, inculpatul a lovit cu bara metalică peretele din imediata

apropiere a ușii de acces în bucătărie. Văzând că abdomenul victimei încă se

mișcă, și că gâfâie, inculpatul a târât-o în baie, unde a reușit să îi treacă

jumătatea superioară a corpului peste marginea căzii, astfel încât capul

victimei a ajuns în apa în care se aflau sticlele din plastic spălate de

inculpat anterior. Inculpatul i-a presat capul sub apă, până când convulsiile

victimei au încetat.

S-a reținut că, în momentul în care

capul victimei a fost introdus în apă, decesul acesteia se produsese, întrucât

raportul medico-legal nu a relevat prezența apei în căile respiratorii ale

acesteia.

Inculpatul a lăsat victima câteva

minute în baie, după care a scos-o din cadă, a dezbrăcat-o de bluza cu care era

îmbrăcată și care se udase și, observând cele două lănțișoare de la gâtul

victimei, dintre care unul s-a rupt, și le-a însușit.

Apoi a târât cadavrul victimei în

sufragerie și l-a așezat în lada de la canapea, punând la picioarele victimei

și bara metalică cu care a lovit-o. Cu această ocazie, a văzut în buzunarul de

la pantalonii victimei banii pe care îi primise de la poștaș, pe care i-a luat.

La scurt timp, au sosit soțul

victimei și martorul M., cărora inculpatul le-a deschis ușa, și în timp ce

aceștia erau în sufragerie, inculpatul s-a întors în baie, unde a împăturit și

a ascuns bluza victimei în nișa de vizitare a căzii, după care a fugit din apartament,

abandonându-și vesta (în care se aflau ceasul, cheile și cartea de identitate)

și adidașii.

Inculpatul a cheltuit o parte din

suma sustrasă, iar o altă parte a fost ridicată cu ocazia predării sale și a

percheziției corporale.

Inculpatul a arătat că avea

cunoștință de faptul că victima era însărcinată, împrejurare care i-a fost

adusă la cunoștință cu o săptămână înainte, existența sarcinii fiind confirmată

de raportul medico-legal.

În concluziile raportului

medico-legal nr. A 3/252/2003, rezultă că moartea victimei T.E.P. a fost

violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului. Leziunile

care dus la moartea victimei s-au putut produce prin comprimarea activă cu sau

de corp dur alungit în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză. Celelalte

leziuni pe care victima le-a prezentat (echimoze, plăgi contuze, fractură

dentară, infiltrate sanguine epicraniene) s-au putut produce prin lovire cu

corp dur, cu rol favorizant în tanatogeneză. Moartea și leziunile pot data din

19 februarie 2003, iar în căile respiratorii nu s-a constatat prezența apei.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul care a criticat-o numai sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei. A solicitat desființarea hotărârii și reducerea pedepsei înspre

minimul special.

Prin decizia nr. 670 din 7 noiembrie

2003, pronunțată de secția I penală de la Curtea de Apel București apelul a

fost respins ca nefondat.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, prin cererea trimisă din Penitenciarul Jilava, inculpatul a

atacat-o cu recurs.

A cerut casarea celor două hotărâri

și prin reținerea de circumstanțe atenuante pedeapsa să fie redusă sub minimul

special. A arătat, în esență că, a avut o conduită sinceră în cursul urmăririi

penale și a judecății, s-a predat singur și a contribuit la stabilirea

adevărului, nu are antecedente penale și a fost de acord să plătească toate

despăgubirile.

Cu prilejul dezbaterilor a cerut

casarea hotărârilor și restituirea cauzei la procuror pentru completarea

urmăririi penale.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

de la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt în

concordanță cu acestea, de altfel chiar inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei și a descris amănunțit modul în care a comis fapta, aspecte care în

lipsa unor martori oculari nu puteau fi cunoscute de nici o altă persoană.

Probele care dovedesc evident vinovăția inculpatului au fost corect apreciate,

iar la stabilirea și aplicarea pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile

de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen.

Pericolul social deosebit al faptei

de omor a unei femei gravide și mobilul josnic, au fost avute în vedere alături

de datele care caracterizează persoana inculpatului. Tocmai aceste date au fost

avute în vedere la alegerea pedepsei închisorii în locul pedepsei detenției pe

viață și atunci când a stabilit pedeapsa, instanța nu a aplicat pedeapsa maximă

a închisorii și nici sporul prevăzut de art. 33 C. pen.

Hotărârile pronunțate fiind legale

și temeinice, urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins.

În baza art. 385

17

alin.

(4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul

preventiv executat până la data deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.C.L. împotriva deciziei penale nr. 670 din 7 noiembrie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 20 februarie 2003 la 6 aprilie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

aprilie 2004.