ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2486/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 iunie 2003, G.F. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 231 din 4 martie 2003 a Tribunalului București, secția a II–a penală, rămasă definitivă prin neapelare, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. Totodată s-a menținut revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, de 3 ani și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 512/1997 a Judecătoriei sectorului 6 București și s-a contopit restul de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză.

În contestația la executare, s-a susținut că, odată cu revocarea liberării condiționate și contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, trebuia să se deducă perioada executată de la 2 februarie 1995, la 17 septembrie 1997 din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare, dar s-a omis să se efectueze această deducere. Prin sentința penală nr. 1199 din 2 decembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnat și l-a obligat pe contestator să plătească statului 400.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Se motivează că, din moment ce instanța a dispus legal contopirea restului de pedeapsă de 256 zile, rămas neexecutat, iar nu a întregii pedepse de 3 ani și 5 luni închisoare, corect nu s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 2 februarie 1995 – 17 septembrie 1997. Contestatorul condamnat a declarat apel, susținând, de asemenea, că greșit nu i s-a dedus perioada executată din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare. Prin decizia penală nr. 34/ A din 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator, motivând că soluția de respingere a contestației este corectă. Împotriva acestei decizii, condamnatul contestator a declarat recurs, reiterând cele arătate în contestația la executare ce a formulat.

Recursul este nefondat. Conform art. 61 C. pen., dacă în intervalul de timp de la liberarea condiționată și până la împlinirea duratei pedepsei, cel liberat condiționat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie continuarea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, se contopesc. În cauză, s-a procedat corect la revocarea liberării condiționate pentru restul de 256 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 3 ani și 5 luni închisoare și s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză.

Din moment ce, conform textului menționat s-a contopit restul de pedeapsă, din pedeapsa anterioară cu pedeapsa aplicată în cauză, nu se poate deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată. Perioada executată din pedeapsa anterioară, nu face parte din componentele pedepselor ce se contopesc potrivit art. 61 C. pen. și, ca urmare, nu poate fi dedusă din pedeapsa aplicată în cauză (rezultantă). Pentru aceste considerente hotărârile pronunțate nu sunt criticabile, urmând ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul, ca nefondat și a-l obliga pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.F. împotriva deciziei penale nr. 34 din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2004.