ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1781/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, prin sentința penală nr. 112 din 6 iunie 2001, a condamnat, printre alții, pe inculpatul C.N., zis C., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani și de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la 7 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.

A dedus din pedeapsă arestul preventiv executat de la 3 octombrie 2000 la 15 februarie 2001. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în ziua de 25 iulie 2000, inculpații C.N., G.P. senior, G.P. junior și G.N. au participat la o nuntă țigănească în comuna Bârghiș, județul Sibiu. Fiind sub influența alcoolului, între inculpatul C.N. și ceilalți coinculpați pe de o parte și martorul L.T. pe de altă parte, s-a produs o altercație care a aplicat martorului mai multe lovituri cu pumnul, motiv pentru care acesta s-a refugiat în apartamentul martorei D.I., loc în care se aflau părțile vătămate C.P. și L.P.N. La scurt timp după orele 22,00, părțile vătămate și martorul au ieșit din apartament pentru a pleca spre casele lor.

În fața blocului au fost așteptați de inculpați care, între timp s-au înarmat cu bâte și cuțite, totodată proferând cuvinte și expresii indecente la adresa lor și tulburând liniștea publică. Partea vătămată L.N. a fost atacat de inculpatul G.P. senior care i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în obrazul drept, după care inculpatul G.N. a lovit-o cu cuțitul în umărul drept. Cum partea vătămată a încercat să scape de agresiune prin fugă, a fost urmărită de inculpatul C.N. zis C., care i-a aplicat trei lovituri cu cuțitul în torace, acțiunea sa fiind întreruptă de intervenția organelor de poliție. În același timp, partea vătămată C.P. a fost atacată de inculpații G.P. senior și C.D. Junior, care i-au aplicat lovituri cu cuțitul și o bâtă.

Violențele la care au fost supuse părțile vătămate de inculpați s-au soldat în cazul părții vătămate L.P.N. cu plăgi înjunghiate la nivelul mandibulei drepte, în regiunea scapulară dreaptă și stânga și la nivelul umărului drept părții vătămate Clopotar Petru, plăgi tăiate ale capului. Expertiza medico-legală efectuată părților vătămate a concluzionat că leziunile traumatice cu fost produse prin loviri repetate cu un corp contondent dur, corp tăietor înțepător și mușcare, leziuni vindecabile până la 20 zile, fără a pune în primejdie viața victimelor. Faptele inculpatului C.N. au fost calificate în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de: tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) și i) C. pen.

și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 175 lit. c) C. pen. Apelul declarat de inculpat prin care a cerut desființarea sentinței și restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru refacerea urmăririi penale și în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și aplicarea unor pedepse spre minimul special pentru infracțiunile de lovire și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice a fost admis însă pentru alt motiv, și anume aplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002 de grațiere a unor pedepse.

Prin decizia nr. 171 din 20 mai 2003, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Alba Iulia, sentința a fost desființată parțial și după descontopirea pedepsei, a constatat că pedeapsa de 7 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., este grațiată condiționat potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs și a solicitat casarea celor două hotărâri și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., deoarece leziunile produse părții vătămate nu i-au pus viața în primejdie.

Recursul este nefondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, au încadrat faptele în textele legale, iar pedepsele aplicate cu fost individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Din probele administrate, rezultă că între inculpați și martorul L.T. s-a produs o altercație care a degenerat, pe parcursul căreia inculpatul G.N. a aplicat martorului mai multe lovituri cu pumnul, motiv pentru care cel lovit s-a refugiat în apartamentul martorei D.I., loc în care se aflau și părțile vătămate C.P. și L.P.N. Inculpații au rămas în așteptare, iar în jurul orelor 22,00, când martorul L.T. însoțit de părțile vătămate au coborât, i-au întâmpinat cu ostilitate, înarmați cu bâte și cuțite proferând cuvinte și expresii frivole.

Partea vătămată L.N. a fost atacată de inculpatul G.P. senior, care i-a aplicat o lovitură de cuțit în obrazul drept, iar apoi inculpatul G.N. l-a lovit și el cu cuțitul în umăr. Pentru a scăpa, partea vătămată a încercat să fugă însă a fost urmărită de inculpatul C.N. care i-a aplicat trei lovituri cu cuțitul, acțiunea sa fiind întreruptă la intervenția poliției. Chiar dacă, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală leziunile produse în zona toracelui prin lovire cu corp tăietor-înțepător nu au pus în primejdie viața victimei, instanțele au reținut și motivat corect că inculpatul a urmărit să suprime viața părții vătămate, lovind-o în mod repetat (de trei ori) cu cuțitul în torace, însă rezultatul nu s-a produs, deoarece pe de o parte victima a alergat și s-a ferit permanent, iar forța loviturilor a fost diminuată, iar pe de altă parte, din cauza sosirii polițiștilor acțiunea inculpatului a fost întreruptă.

Așa fiind, hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, iar recursul este nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă arestul de la 3 octombrie 2000 la 15 februarie 2001. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 171/ A din 20 mai 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 3 octombrie 2000 la 15 februarie 2001. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2004.