ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2022/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1119 din 19.11.2002,

Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul I.I. la

pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175

lit. i) și art. 65 C. pen.

A fost dedusă prevenția de la 28.05.2002 la zi,

menținându-se starea de arest a inculpatului. În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unui cuțit folosit la săvârșirea faptei.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 31.820.397 lei plus dobânda medie interbancară către Spitalul „Sf.

P.”, precum și la plata sumelor de 100 milioane lei, daune morale, și la 50

milioane lei, daune materiale, către partea civilă G.I.

Tribunalul a reținut că, la data de

28 mai 2002, ora 7, inculpatul I.I. a aplicat părții vătămate G.I. o lovitură

de cuțit în zona posterioară a toracelui, producându-i leziuni care i-au pus în

primejdie viața. Inculpatul a săvârșit fapta pe fondul unei stări de gelozie

provocată de o presupusă relație extraconjugală între soția sa și partea

vătămată.

Lovitura aplicată de inculpat a pus

în primejdie viața părții vătămate.

Prin

decizia penală nr. 837/A din 16 decembrie 2002, Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat, în

parte, sentința menționată și, făcând aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit.

b) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare. Au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței. A fost computată prevenția de la 28 mai 2002 la

zi.

În considerentele deciziei, curtea a

reținut că, în raport cu atitudinea inculpatului ulterioară săvârșirii faptei,

constând în prezentarea sa la organele de poliție, relatarea modului în care a

săvârșit fapta, sinceritatea și regretul manifestat în cursul procesului,

precum și cu acordul de a despăgubi partea vătămată cu sumele pretinse, se

justifică acordarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C.

pen. cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs. Recursul nu a fost motivat în scris, ci oral, de

apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului. S-a invocat cazul de recurs

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat

pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen, sau în

alte limite decât cele prevăzute de lege), solicitându-se acordarea unei mai mari

eficiențe circumstanței atenuante recunoscute inculpatului și reducerea

pedepsei.

Curtea constată că recursul este

nefondat.

Instanța de apel a avut în vedere

toate criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, curtea de apel a ținut seama

atât de gravitatea faptei săvârșite de inculpat (care a pus în pericol viața

unei persoane și a creat importante daune materiale și morale victimei), cât și

de atitudinea infractorului după săvârșirea faptei, rezultând din prezentarea sa

în fața autorității, comportarea sinceră în timpul procesului, regretul

manifestat, precum și acordul de a plăti victimei despăgubirile solicitate de

aceasta, prin aplicarea prevederilor art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen.

și reducerea pedepsei de la 8 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare.

Această pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare este corect individualizată și corespunde criteriilor prevăzute de

art. 72 C. pen.

În consecință, curtea va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În temeiul art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la

28 mai 2002 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei nr. 837/A din 16 decembrie 2002

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 28 mai 2002 la 18 aprilie

2003.

Obligă

pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2003.