ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1804/2003

Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, prin rechizitoriul nr. 42/2002 din 27 februarie 2002, îl trimite în judecată pe inculpatul B.F., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. a) și i) C. pen. Actul de învinuire reține, în esență, că, în noaptea de 7 martie 2002, inculpatul a avut o altercație cu numitul I.F. din Vasilați – Călărași, pe care l-a lovit în cap, cu o bară de metal. Victima și-a protejat capul cu brațele, care i-au fost, astfel, fracturate. Actele medico-legale atestă că viața victimei a fost pusă în primejdie și că, pentru vindecarea leziunilor, a fost nevoie de 70 de zile de îngrijiri medicale.

Tribunalul Călărași, prin sentința penală nr. 51 din 9 mai 2002, schimbă încadrarea juridică, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 3 ani de închisoare, îl menține în stare de arest și îl obligă la 1.973.420 lei cheltuieli de spitalizare a victimei și la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Parchetul de pe lângă aceeași instanță declară apel, motivând că în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului. Curtea de Apel București, secția II-a penală, prin decizia nr. 574 din 12 septembrie 2002, admite apelul, casează în parte hotărârea atacată și îl condamnă pe inculpat, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., la 7 ani și 6 luni de închisoare și la 4 ani interzicerea unor drepturi, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin recursul de față, inculpatul cere casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței tribunalului. Critica nu este întemeiată. Instanța de apel reține corect situația de fapt, pe care o califică corespunzător și dozează just pedeapsa aplicată. Lovind cu intensitate, cu o bară de metal în cap, victima, inculpatul a prevăzut că aceasta ar putea să moară, rezultat pe care, dacă nu l-a dorit, l-a acceptat. Acest rezultat a fost evitat, deoarece victima și-a protejat capul cu brațele. Inculpatul recunoaște că a săvârșit fapta, pe care a premeditat-o. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 574 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Compută din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 13 februarie 2002 la 9 aprilie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2003.