ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1804/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Călărași, prin rechizitoriul nr. 42/2002 din 27 februarie 2002, îl trimite în

judecată pe inculpatul B.F., pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. a) și i)

C. pen.

Actul de învinuire reține, în esență,

că, în noaptea de 7 martie 2002, inculpatul a avut o altercație cu numitul I.F.

din Vasilați – Călărași, pe care l-a lovit în cap, cu o bară de metal. Victima

și-a protejat capul cu brațele, care i-au fost, astfel, fracturate.

Actele medico-legale atestă că viața

victimei a fost pusă în primejdie și că, pentru vindecarea leziunilor, a fost

nevoie de 70 de zile de îngrijiri medicale.

Tribunalul Călărași, prin sentința

penală nr. 51 din 9 mai 2002, schimbă încadrarea juridică, din tentativă la

infracțiunea de omor calificat, în infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prevăzută de art. 182 C. pen., în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 3 ani

de închisoare, îl menține în stare de arest și îl obligă la 1.973.420 lei

cheltuieli de spitalizare a victimei și la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare

statului.

Parchetul de pe lângă aceeași

instanță declară apel, motivând că în mod greșit a fost schimbată încadrarea

juridică a faptei inculpatului.

Curtea de Apel București, secția

II-a penală, prin decizia nr. 574 din 12 septembrie 2002, admite apelul,

casează în parte hotărârea atacată și îl condamnă pe inculpat, pentru tentativă

la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

și art. 175 lit. i) C. pen., la 7 ani și 6 luni de închisoare și la 4 ani

interzicerea unor drepturi, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin recursul de față, inculpatul

cere casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței tribunalului.

Critica nu este întemeiată.

Instanța de apel reține corect

situația de fapt, pe care o califică corespunzător și dozează just pedeapsa

aplicată.

Lovind cu intensitate, cu o bară de

metal în cap, victima, inculpatul a prevăzut că aceasta ar putea să moară,

rezultat pe care, dacă nu l-a dorit, l-a acceptat. Acest rezultat a fost

evitat, deoarece victima și-a protejat capul cu brațele.

Inculpatul recunoaște că a săvârșit

fapta, pe care a premeditat-o.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, conform

dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 574 din 12 septembrie

2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Compută din pedeapsă, durata

arestării preventive a inculpatului de la 13 februarie 2002 la 9 aprilie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

aprilie 2003.