ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4323/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 179 din 19 mai

2003, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpatul N.A.D., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e), cu

aplicarea art. 13 C. pen., la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a mai dispus obligarea acestui

inculpat la plata sumei de 20 milioane lei din care 1,5 milioane lei daune

materiale și 18,5 milioane lei daune morale către partea vătămată Șt.I.,

352.000 lei cheltuieli spitalizare și 2 milioane lei cheltuieli judiciare

statului.

Instanța a reținut că în seara zilei

de 15 martie 2002, în jurul orelor 21,30, Șt.I. s-a deplasat în internetul E.

pentru a lua legătura cu mama sa plecată în Anglia la un curs de perfecționare.

Aici partea vătămată s-a întâlnit cu tatăl său, care ulterior a plecat după

care a sosit și inculpatul N.A.D. și alți tineri cunoscuți de partea vătămată

întrucât acesta locuia în apropiere.

Inculpatul s-a apropiat de partea

vătămată ia făcut reproș că nu este în anturajul său și că are bani având în

vedere că mama sa este plecată, împrejurare în care l-a lovit peste față. În

acest moment a intervenit supraveghetorul cerându-le să părăsească localul.

După ce au ieșit pe drumul de la

internetul E. și N.O., inculpatul l-a lovit în mod repetat pe partea vătămată.

Ajunși în zona garajelor Direcției Agricole, inculpatul l-a obligat pe Șt.I.

să-i pupe penisul.

În continuare, la internetul N.O.,

Șt.I. a fost condus în ultima cameră și forțat să se culce pe podea după care a

fost trimis la toaletă pentru a se spăla de sânge, după care inculpatul i-a

cerut să scoată tot ce are asupra sa.

Prin amenințare, inculpatul i-a

luat, o brățară de argint, de 40 grame, alta de 15 grame, un lănțișor de argint

cu cruciuliță, o verighetă de argint, o cartelă telefonică de 50.000 lei, o

bancnotă de 100.000 lei, cu ocazia deposedării, una dintre brățări s-a rupt. În

continuare, inculpatul l-a lovit repetat, umplându-l de sânge și amenințându-l

să nu sesizeze poliția.

În ziua de 16 martie, partea

vătămată s-a întâlnit cu inculpatul cu care ocazie i-a restituit o brățară,

verigheta și cruciulița, insistând să se împace pentru a nu sesiza poliția.

Partea vătămată însă împreună cu

tatăl său au sesizat organele de poliție. În 18 martie 2002, partea vătămată a

fost examinată de medicul legist, ocazie cu care s-a constatat că partea

vătămată prezenta leziuni ce s-au produs cu corpuri dure, fiindu-i necesar 8-10

zile de îngrijiri medicale, care au fost prelungite până la 17 zile.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul a declarat apel susținând de altfel, ca și în fața instanței de

fond, nevinovăția sa.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 393 din 3 iulie 2003 a respins apelul inculpatului, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, acesta a

declarat recurs, reiterând nevinovăția sa motiv pentru care a cerut achitarea

potrivit art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., susținând că nu a participat la săvârșirea faptei în principal și în

subsidiar necesitatea restituirii cauzei la parchet pentru completarea

probelor.

În ultimul cuvânt, inculpatul a

recunoscut că a avut altercație cu partea vătămată dar că, nu i-a aplicat

lovituri acestuia.

Recursul inculpatului este nefondat.

Din analiza materialului probator

admis, Curtea constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, dând o

încadrare juridică legală faptei, și făcând o judicioasă individualizare a

pedepsei.

Apărarea inculpatului că, nu a

săvârșit fapta este neîntemeiată și urmează a fi înlăturată pentru următoarele

considerente:

Așa cum rezultă din declarațiile

martorilor C.G., G.Șt. și D.A., inculpatul a lovit repetat pe partea vătămată

umplându-l de sânge, situație repetată și pe drumul dintre internet E. și N.O.

Tot din declarațiile acestora

rezultă că inculpatul avea asupra sa la ieșirea din internet, obiecte ce

aparțineau părții vătămate ca: cartela telefonică, bricheta și brățara de

argint.

Tot din declarațiile martorilor, a

reeșit că partea vătămată le-a spus la ce violențe a fost supus pentru a i se

sustrage bunurile.

Aceste declarații coroborate cu

declarațiile părții vătămate, cu faptul că deși nu a recunoscut fapta, a

restituit părții vătămate o parte din bunuri și a fost de acord să o

despăgubească cu suma de 20 milioane, așa încât, sunt îndeplinite elementele

consecutive ale infracțiunii de tâlhărie și în mod corect inculpatul a fost

condamnat pentru săvârșirea acesteia.

Cum instanțele au administrat

probatorii care au scos în evidență indubitabil vinovăția inculpatului, și cel

de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Pentru considerentele menționate,

Curtea în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, se va deduce din

pedeapsă timpul arestării preventive de la 3 februarie 2003.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.A.D. împotriva deciziei penale nr. 393 din 3 iulie

2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive de la 3 februarie 2003, până la 8 octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

octombrie 2003.