ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5289/2006

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48 din 14 martie 2006

a Tribunalului Neamț s-a aplicat inculpatului minor R.V.C. măsura educativă a

libertății supravegheate pe timp de un an pentru săvârșirea infracțiunii de

viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art.

99 și următoarele C. pen.

S-a încredințat supravegherea inculpatului

părinților, respectiv părților responsabile civilmente R.M. și R.M., punându-li-se

în vedere că au obligația de a veghea îndeaproape asupra acestuia în scopul

îndreptării sale.

S-a atras atenția inculpatului asupra

consecințelor purtării sale în condițiile art. 102 alin. (4) C. pen. și

situațiilor care atrag revocarea liberării supravegheate.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente să

plătească părții civile M.A.G. suma de 20.000.000 lei vechi, cu titlu de daune

morale.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 27 octombrie

2003, în jurul orelor 14,00, inculpatul a mers împreună cu minorii M.A.G. și C.C.E.,

pe un deal în apropierea Fabricii de bere Z. din Piatra Neamț.

Profitând de locul izolat în

care se aflau, inculpatul l-a tras pe minorul M.A. într-o groapă și i-a cerut

să întrețină raporturi sexuale orale.

Întrucât minorul M.A. a refuzat, inculpatul l-a lovit

cu palma peste față, astfel că acesta a fost constrâns să întrețină actul

sexual oral, fiind în neputință de a se apăra.

După consumarea în întregime

a actului sexual, inculpatul și partea vătămată au părăsit locul și la puțin

timp inculpatul l-a obligat pe minor să întrețină pentru a doua oară un act

sexual oral.

Situația de fapt expresă a

fost stabilită pe baza plângerii și declarației reprezentantului părții

vătămate, procesului verbal de cercetare la locul faptei, raportului de

expertiză psihiatrică, anchetei sociale, anchetei psihologice, referatului de

evaluare întocmit de S.P.V.R.S.I., depozițiile martorilor I.C., C.C., O.E., G.V.,

R.M., A.C., B.F. și L.R., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Bacău, prin

decizia penală nr. 193 din 13 iunie 2006, a respins apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs sub aspectul

netemeiniciei, învederând că se impune aplicarea unei sancțiuni mai aspre,

întrucât măsura dispusă de instanța de fond și menținută de instanța de apel nu

realizează scopul de prevenție generală și specială a sancțiunilor penale.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 100 C. pen.,

față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se

poate aplica o pedeapsă, la alegerea sancțiunii urmând a se ține seama de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea

intelectuală și morală, de comportamentul minorului, de condițiile în care a

fost crescut și în care a trăit, precum și de datele ce caracterizează persoana

făptuitorului.

Instanțele de fond și de

apel au făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții și, la alegerea

sancțiunii, au avut în vedere pericolul social concret al faptelor (pericol,

într-adevăr ridicat, dedus din împrejurările în care infracțiunile au fost

comise și, mai ales, raportat la persoana victimei, un copil în vârstă de numai

6 ani) și celelalte elemente de individualizare, apreciind justificat că

realizarea scopului sancțiunii poate fi realizat prin aplicarea unei măsuri

educative, și nu prin aplicarea unei pedepse.

Astfel, expertiza

medico-legală psihiatrică, concluzionează că minorul are un intelect la limită,

prezintă tulburări psihice de comportament, iar raportul de evaluare întocmit

de S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Neamț relevă că inculpatul minor, provenit

dintr-o familie cu probleme, a abandonat școala în clasa a 6-a, dar desfășoară diferite

activități lucrative remunerate, fiind un sprijin părinților săi care au

venituri modice (mama este îngrijitoare la un liceu, iar tatăl pensionar pe caz

de boală) și-și ajută familia la lucrările agricole.

Modul și împrejurările

concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, starea spontană de surescitare în

care a acționat, evident nejustificat obiectiv, dar posibilă pe fondul

structurii personalității sale (cu o slabă pregătire școlară și o redusă

capacitate de autocontrol) conduc la concluzia că scopul educativ al sancțiunii

penale poate fi atins prin aplicarea unei măsuri educative, așa cum bine au

stabilit instanțele de fond și de apel, aplicarea unei pedepse în cauză fiind

excesivă.

Totodată, instanțele au avut

în vedere la alegerea măsurii educative și preocuparea părinților minorului de

a corija comportarea fiului lor, disponibilitatea minorului de a munci în

condiții grele pentru a fi un sprijin familiei sale, climatul familial normal,

autoritatea părinților, lipsa anturajului infracțional, elemente care conduc la

concluzia că fapta comisă a fost un moment de rătăcire, izolat în viața

acestuia.

Toate aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului atestă existența unui potențial

real de reeducare și reintegrare socială a minorului, motiv pentru care

recursul declarat de parchet va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Onorariul apărătorului din

oficiu pentru asistența minorului va fi plătit din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei

penale nr. 193 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală, privind

pe inculpatul R.V.C.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, pentru asistența juridică

a intimatului inculpat R.V.C., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 septembrie 2006.