ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5289/2006

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 48 din 14 martie 2006 a Tribunalului Neamț s-a aplicat inculpatului minor R.V.C. măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 și următoarele C. pen. S-a încredințat supravegherea inculpatului părinților, respectiv părților responsabile civilmente R.M. și R.M., punându-li-se în vedere că au obligația de a veghea îndeaproape asupra acestuia în scopul îndreptării sale. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor purtării sale în condițiile art. 102 alin. (4) C. pen.

și situațiilor care atrag revocarea liberării supravegheate. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile M.A.G. suma de 20.000.000 lei vechi, cu titlu de daune morale. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 27 octombrie 2003, în jurul orelor 14,00, inculpatul a mers împreună cu minorii M.A.G. și C.C.E., pe un deal în apropierea Fabricii de bere Z. din Piatra Neamț. Profitând de locul izolat în care se aflau, inculpatul l-a tras pe minorul M.A. într-o groapă și i-a cerut să întrețină raporturi sexuale orale. Întrucât minorul M.A. a refuzat, inculpatul l-a lovit cu palma peste față, astfel că acesta a fost constrâns să întrețină actul sexual oral, fiind în neputință de a se apăra.

După consumarea în întregime a actului sexual, inculpatul și partea vătămată au părăsit locul și la puțin timp inculpatul l-a obligat pe minor să întrețină pentru a doua oară un act sexual oral. Situația de fapt expresă a fost stabilită pe baza plângerii și declarației reprezentantului părții vătămate, procesului verbal de cercetare la locul faptei, raportului de expertiză psihiatrică, anchetei sociale, anchetei psihologice, referatului de evaluare întocmit de S.P.V.R.S.I., depozițiile martorilor I.C., C.C., O.E., G.V., R.M., A.C., B.F. și L.R., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 193 din 13 iunie 2006, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs sub aspectul netemeiniciei, învederând că se impune aplicarea unei sancțiuni mai aspre, întrucât măsura dispusă de instanța de fond și menținută de instanța de apel nu realizează scopul de prevenție generală și specială a sancțiunilor penale. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 100 C. pen., față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, la alegerea sancțiunii urmând a se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportamentul minorului, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit, precum și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.

Instanțele de fond și de apel au făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții și, la alegerea sancțiunii, au avut în vedere pericolul social concret al faptelor (pericol, într-adevăr ridicat, dedus din împrejurările în care infracțiunile au fost comise și, mai ales, raportat la persoana victimei, un copil în vârstă de numai 6 ani) și celelalte elemente de individualizare, apreciind justificat că realizarea scopului sancțiunii poate fi realizat prin aplicarea unei măsuri educative, și nu prin aplicarea unei pedepse. Astfel, expertiza medico-legală psihiatrică, concluzionează că minorul are un intelect la limită, prezintă tulburări psihice de comportament, iar raportul de evaluare întocmit de S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul Neamț relevă că inculpatul minor, provenit dintr-o familie cu probleme, a abandonat școala în clasa a 6-a, dar desfășoară diferite activități lucrative remunerate, fiind un sprijin părinților săi care au venituri modice (mama este îngrijitoare la un liceu, iar tatăl pensionar pe caz de boală) și-și ajută familia la lucrările agricole. Modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, starea spontană de surescitare în care a acționat, evident nejustificat obiectiv, dar posibilă pe fondul structurii personalității sale (cu o slabă pregătire școlară și o redusă capacitate de autocontrol) conduc la concluzia că scopul educativ al sancțiunii penale poate fi atins prin aplicarea unei măsuri educative, așa cum bine au stabilit instanțele de fond și de apel, aplicarea unei pedepse în cauză fiind excesivă.

Totodată, instanțele au avut în vedere la alegerea măsurii educative și preocuparea părinților minorului de a corija comportarea fiului lor, disponibilitatea minorului de a munci în condiții grele pentru a fi un sprijin familiei sale, climatul familial normal, autoritatea părinților, lipsa anturajului infracțional, elemente care conduc la concluzia că fapta comisă a fost un moment de rătăcire, izolat în viața acestuia. Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului atestă existența unui potențial real de reeducare și reintegrare socială a minorului, motiv pentru care recursul declarat de parchet va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru asistența minorului va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 193 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală, privind pe inculpatul R.V.C. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, pentru asistența juridică a intimatului inculpat R.V.C., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2006.