ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2132/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 decembrie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la acea dată, recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 2779 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Argeș. S-a susținut că decizia atacată este vădit netemeinică Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: Numitul D.I. a solicitat Judecătoriei Pitești, în contradictoriu cu intimata S.C. N. S.A. Pitești, anularea deciziei nr. 222 din 30 aprilie 1999 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 130 lit. e) C. muncii, reintegrarea sa în postul deținut anterior și plata drepturilor salariale reactualizate.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației. Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 11663 din 23 octombrie 2000 a respins contestația, reținând în esență că petiționarul în calitatea sa de paznic, își îndeplinea defectuos sarcinile de serviciu, întârzia frecvent la program, refuza să poarte uniforma specifică postului și folosea în mod exagerat telefonul societății pentru convorbiri în interes personal. Prin decizia civilă nr. 2779 din 5 noiembrie 2001, pronunțată cu opinia separată a unui judecător, Tribunalul Argeș a admis recursul contestatorului și a modificat sentința în sensul anulării dispoziției de desfacere a contractului de muncă, reintegrării sale pe postul ocupat anterior și obligării intimatei la 48.642.445 lei reprezentând drepturi salariale.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a considerat, în principal, că nu s-a făcut dovada necorespunderii profesionale care să justifice desfacerea contractului de muncă al contestatorului. Susținerea făcută în recursul în anulare, potrivit căreia tribunalul a apreciat greșit probatoriile administrate, este justificată. Astfel, din înscrisuri necombătute (extrasul din contractul colectiv de muncă, consemnul postului de paznic control acces, referatele din 29 mai 1998, 18 noiembrie 1998 și 29 aprilie 1999, nota din 1 iunie 1998 și decizia de retrogradare cu o categorie a celui în cauză pe o perioadă de trei luni pentru săvârșirea în mod repetat a unor abateri) rezultă în mod evident slaba pregătire profesională a contestatorului și conduita sa defectuoasă la locul de muncă.

Mai mult chiar, din înscrisul aflat la dosar recurs rezultă că în perioada în care tribunalul îi admitea recursul și îl reintegra pe postul de paznic, contestatorul era arestat pentru fapte de furt și corupție săvârșite în dauna intimatei, împrejurare care atestă, o dată în plus, caracterul vădit netemeinic al deciziei. Așa fiind, Curtea va admite recursul în anulare și în baza dispozițiilor art. 330 3 alin. (1) combinat cu art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 10 C. proc. civ. va modifica decizia tribunalului și va respinge recursul contestatorului împotriva sentinței judecătoriei, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 2779 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Argeș, pe care o modifică în sensul că respinge recursul contestatorului D.I., formulat împotriva sentinței civile nr. 11663 din 23 octombrie 2000 a Judecătoriei Pitești, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2004.