ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2132/2004

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 4 decembrie 2002 Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în conformitate

cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată și ale art.

330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la acea dată, recurs în anulare împotriva

deciziei civile nr. 2779 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Argeș.

S-a susținut că decizia atacată este

vădit netemeinică

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea reține următoarele:

Numitul D.I. a solicitat

Judecătoriei Pitești, în contradictoriu cu intimata S.C. N. S.A. Pitești,

anularea deciziei nr. 222 din 30 aprilie 1999 prin care i s-a desfăcut

contractul de muncă în temeiul art. 130 lit. e) C. muncii, reintegrarea sa în

postul deținut anterior și plata drepturilor salariale reactualizate.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea contestației.

Judecătoria Pitești, prin sentința

civilă nr. 11663 din 23 octombrie 2000 a respins contestația, reținând în

esență că petiționarul în calitatea sa de paznic, își îndeplinea defectuos sarcinile

de serviciu, întârzia frecvent la program, refuza să poarte uniforma specifică

postului și folosea în mod exagerat telefonul societății pentru convorbiri în

interes personal.

Prin decizia civilă nr. 2779 din 5

noiembrie 2001, pronunțată cu opinia separată a unui judecător, Tribunalul

Argeș a admis recursul contestatorului și a modificat sentința în sensul

anulării dispoziției de desfacere a contractului de muncă, reintegrării sale pe

postul ocupat anterior și obligării intimatei la 48.642.445 lei reprezentând

drepturi salariale.

Pentru a pronunța această decizie,

tribunalul a considerat, în principal, că nu s-a făcut dovada necorespunderii

profesionale care să justifice desfacerea contractului de muncă al

contestatorului.

Susținerea făcută în recursul în

anulare, potrivit căreia tribunalul a apreciat greșit probatoriile

administrate, este justificată.

Astfel, din înscrisuri necombătute

(extrasul din contractul colectiv de muncă, consemnul postului de paznic

control acces, referatele din 29 mai 1998, 18 noiembrie 1998 și 29 aprilie

1999, nota din 1 iunie 1998 și decizia de retrogradare cu o categorie a celui

în cauză pe o perioadă de trei luni pentru săvârșirea în mod repetat a unor

abateri) rezultă în mod evident slaba pregătire profesională a contestatorului

și conduita sa defectuoasă la locul de muncă.

Mai mult chiar, din înscrisul aflat

la dosar recurs rezultă că în perioada în care tribunalul îi admitea recursul

și îl reintegra pe postul de paznic, contestatorul era arestat pentru fapte de

furt și corupție săvârșite în dauna intimatei, împrejurare care atestă, o dată

în plus, caracterul vădit netemeinic al deciziei.

Așa fiind, Curtea va admite recursul

în anulare și în baza dispozițiilor art. 330

3

alin. (1) combinat cu

art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 10 C. proc. civ. va modifica decizia

tribunalului și va respinge recursul contestatorului împotriva sentinței

judecătoriei, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 2779 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Argeș,

pe care o modifică în sensul că respinge recursul contestatorului D.I.,

formulat împotriva sentinței civile nr. 11663 din 23 octombrie 2000 a

Judecătoriei Pitești, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2004.