ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3607/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

E.B., în contradictoriu cu

Ministerul Justiției și R.S. – Ministrul Justiției, a solicitat anularea

Ordinului nr. 1107/C din 14 mai 2002 și obligarea pârâților în solidar la plata

sumei de 700 milioane lei, reprezentând paguba produsă prin emiterea actului

administrat contestat și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat că în baza

autorizației nr. 566/1998, emisă în baza Legii nr. 178/1997, a fost autorizată

de Ministerul Justiției să îndeplinească calitatea de interpret și traducător

în limba neogreacă.

De atunci și până la 14 mai 2002 a

avut o bună activitate, fiind apreciată de persoanele fizice și juridice,

pentru serviciile prestate inclusiv autorități din țară și străinătate.

Prin Ordinul nr. 1107/C/2002, s-a

dispus în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 178/1997 și art. 4 alin. (1)

pct. 22 din H.G. nr. 212/2001, încetarea calității de traducător și interpret

și anularea autorizației nr. 566/1998.

La contestația făcută i s-a răspuns

prin adresa nr. 1744/N/2002, că măsura a fost dispusă ca urmare a comportării

sale ca traducător și interpret al deținutului elen P.K.

Reclamanta susține că acuzațiile

aduse privind depășirea limitelor activității pentru care a fost autorizată,

prin comentariile publice, la adresa sistemului de justiție elen, sunt

nefondate și nereale. A fost translatoarea inculpatului P.K. și a fost

contactată de ziariști români și eleni, pentru interviu, dar i-a refuzat.

O singură dată a purtat o discuție

telefonică prin care și-a exprimat părerea personală cu privire la inculpat,

aceasta având loc nu în timpul exercitării calității de traducător, ci în

timpul său liber, or, potrivit art. 26 pct. 2, 29 și 30 din Constituția

României, orice persoană are libertatea gândirii și opiniilor sale, are

garantată libertatea conștiinței și de exprimare.

Reclamanta susține că prin măsura

dispusă i s-a luat posibilitatea de a-și câștiga existența conform pregătirii

profesionale, a fost prejudiciată moral și material.

La 7 noiembrie 2002, reclamanta prin

cerere și-a precizat în ce constă prejudiciul suferit:

- venitul lunar de care a fost

lipsită din data de 14 mai 2002, câte 10 milioane lei ca urmare a

împrumuturilor efectuate pentru asigurarea mijloacelor de trai,

- afecțiunea publică cauzată pentru

care a cheltuit 100 milioane lei;

- daune morale evaluate la 200

milioane lei;

- despăgubiri materiale evaluate la

100 milioane lei;

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 1153 din 28 noiembrie 2002, a admis

acțiunea în parte și a dispus anularea Ordinului nr. 1107/C din 14 mai 2002,

rectificat prin Ordinul nr. 1527/2002, ca nelegal. A obligat Ministerul

Justiției la plata daunelor materiale de 70 milioane lei (venituri nerealizate

pe șapte luni). A respins cererea de plata onorariului de avocat, ca nedovedit

și a obligat pârâtul la 33.000 lei taxă de timbru.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că ordinul atacat are ca temei încălcarea de reclamantă a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) lit. b) raportat la art. 3 lit. b) din Legea nr. 178/1997

privind autorizația și plata interpreților și traducătorilor, or, cu probele

administrate nu s-a dovedit că reclamanta nu îndeplinește condiția bunei

reputații profesionale și sociale.

Actele administrate în cauză fac

dovada competenței în materie de traducere și translație, cunoașterea limbii

elene și culturii Greciei, fiind felicitată chiar de oaspeții străini, pentru

aptitudinile și capacitățile profesionale.

Punctul de vedere exprimat într-o

discuție telefonică este personal, expresiile folosite de jurnaliști nu-i aparțin,

iar singurul act care a stat la baza emiterii ordinului atacat, a fost adresa

emisă de Ambasada Greciei în care s-a solicitat înlocuirea reclamantei cu un

alt traducător de limba elenă și nicidecum anularea autorizației în baza căreia

presta o activitate pentru asigurarea mijloacelor de trai.

La stabilirea cuantumului

despăgubirilor solicitate s-a avut în vedere declarația martorului M.U., care a

arătat că voia să o angajeze la firma sa pe reclamantă, dacă nu i se ridica

autorizația și că ar fi putut primi lunar 250 dolari SUA.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Ministerul Justiției a declarat recurs și a solicitat în temeiul art.

312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea, casarea

sentinței și în fond respingerea acțiunii.

S-a arătat că reclamanta a

participat, în calitate de traducător în cauza penală avându-l ca inculpat pe

deținutul elen P.K. și a făcut declarații și comentarii defăimătoare și

nefondate în mass-media referitoare la poliția elenă, astfel că Ambasada

Greciei la București, secția consulară, a solicitat Ministerului Justiției, la

18 aprilie 2002, înlocuirea sa cu un alt traducător.

Publicitatea negativă internă și

internațională făcută acestor declarații a determinat pierderea bunei

reputații, necesare pentru dobândirea și menținerea calității de traducător și

interpret autorizat de Ministerul Justiției, astfel că, nemaiexistând

îndeplinită condiția cerută de art. 3 lit. b) din Legea nr. 178/1997, Ordinul

nr. 1107/C/2002 rectificat prin Ordinul nr. 1527/2002 (în privința numelui)

este legal emis.

Se arată că și soluționarea cauzei

sub aspectul daunelor materiale la care a fost obligat Ministerul Justiției

este greșită, întrucât din 1994 reclamanta nu a fost angajată permanent și nu a

avut un venit lunar stabil.

Dacă instanța a reținut

nelegalitatea ordinului contestat, avea obligația să calculeze daunele în

funcție de câștigurile sporadice pe care reclamanta le-ar fi realizat în

calitate de traducător și interpret, și nu în funcție de declarația unui martor

care ar fi urmat să o angajeze.

Recursul este fondat.

Reclamanta E.B. a desfășurat

activitatea de interpret și traducător pentru limba neogreacă, în baza

Ordinului nr. 866/C/1998 emis de Ministerul Justiției și a autorizației nr.

566/1998.

Persoana care este autorizată ca

interpret și/sau traducător potrivit art. 3 din Legea nr. 178/1997, trebuie să

îndeplinească cumulativ mai multe condiții: să fie cetățean român, să nu aibă

antecedente penale și să se bucure de reputație profesională și socială, să posede

diplomă de licență care să ateste specializarea în limba străină pentru care

solicită autorizarea.

Până la 14 mai 2002,

reclamanta-intimată a fost autorizată de Ministerul Justiției, ca interpret și

traducător de limba neogreacă. În această calitate a participa ca traducător în

cauza penală avându-l ca inculpat pe P.K.

Întrucât aceasta a făcut declarații

și comentarii defăimătoare și nefondate din Mass-Media referitoare la poliția

elenă, Ambasada Greciei, prin adresă, a solicitat Ministerului Justiției

înlocuirea sa cu un alt traducător de limba elenă.

Prin Ordinul nr. 1107/C din 14 mai

2002, modificat, în privința numelui reclamantei, prin Ordinul nr. 1527/C din 1

iulie 2002, Ministerul Justiției a dispus încetarea calității de interpret și

traducător autorizat a reclamantei și a anulat autorizația nr. 560/1998,

invocându-se neîndeplinirea condiției privind buna reputație profesională și

socială, cerință prevăzută de dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) raportat la

art. 3 lit. b) din Legea nr. 178/1997 privind autorizarea și plata

interpreților și traducătorilor.

Dovada neîndeplinirii acestei

cerințe rezultă din adresa Ambasadei Greciei la București, prin care se cere nu

numai înlocuirea sa, dar se solicită ca aceasta să nu mai fie recomandată ca

traducător autorizat de limba elenă.

Chiar dacă declarația în discuție

s-a făcut în timpul liber al reclamantei și nu în cel al exercitării calității

de traducător, nu trebuie uitat că acestea privesc aspecte pe care le-a

cunoscut tocmai ca interpret al inculpatului P.K.

De necontestat că anterior luării

măsurii, reclamanta a desfășurat o activitate meritorie ca interpret, dar

actele depuse privesc o perioadă anterioară luării ordinului contestat.

Susținerea reclamantei că ar fi

purtat aceste discuții în calitate de simplu cetățean, având libertatea de

gândire și exprimare a opiniilor care nu-i pot fi îngrădite, drepturi

recunoscute de art. 29 și 30 din Constituție nu poate fi primită, ea fiind

întrebată de aspecte pe care le-a cunoscut tocmai ca interpret al inculpatului

P.K.

Prin publicitatea negativă internă

și internațională făcută acestor declarații s-a adus atingere bunei reputații

necesare pentru dobândirea și menținerea calității de interpret și traducător

autorizat de Ministerul Justiției, cerință expres prevăzută de lege, astfel că

ordinele contestate, cel inițial și cel modificat în ce privește numele părții

sunt legale.

Cu ocazia punerii concluziilor s-a

reiterat de către avocatul reclamantei-intimate apărarea că ordinul contestat

este nul, fiind emis de către un reprezentant al Ministerului Justiției ce nu

mai era abilitat conform legii să semneze astfel de ordine.

Susținerea sa nu poate fi primită

întrucât la dosar s-a depus Ordinul nr. 35/C din 12 ianuarie 2001, prin care

semnatarul ordinului a fost delegat de ministrul justiției să îl substituie,

H.G. nr. 212/2001, despre care se face vorbire, neavând legătură cu speța.

În condițiile în care ordinul atacat

este legal, cererea de despăgubiri nu poate fi primită.

Critica din recurs privea greșita

stabilire a cuantumului despăgubirilor în ipoteza primirii susținerii că

ordinul atacat este nelegal.

În consecință, soluția instanței

este netemeinică și nelegală, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) coroborat

cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința,

iar în fond se va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1153 din 28 noiembrie 2002

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 octombrie 2003.