ÎCCJ, decizie (scj.ro #85385)

Ordin al ministrului

justiției de încetare a calității de traducător și interpret și anularea

autorizației corespunzătoare. Libertatea de exprimare a opiniilor.Condiția

bunei reputații profesionale și sociale. Legalitatea ordinului

Legea nr.178/1997,

art.6

alin.(1) lit. (b) rap. la art.3 lit.(b)

Condiția bunei

reputații profesionale și sociale nu mai este îndeplinită atunci când

interpretul sau traducătorul fac declarații defăimătoare în public, fie și în

timpul liber, în legătură cu  aspecte pe care le-au cunoscut în calitatea lor

de interpreți sau traducători.

(Secția de contencios

administrativ, decizia nr.3607 din 31 octombrie 2003)

EMTB a chemat în

judecată  Ministerul Justiției, și pe ministrul justiției, solicitând anularea

Ordinului nr.1107/C/14 mai 2002 și obligarea pârâților în solidar la plata

sumei de 700 milioane lei, reprezentând paguba produsă prin emiterea actului

administrat contestat și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat că în

baza autorizației nr.566/1998, emisă în baza Legii nr.178/1997, a fost

autorizată de Ministerul Justiției să îndeplinească calitatea de interpret și

traducător în limba neogreacă.

De atunci și până la 14 mai

2002 a avut o bună activitate, fiind apreciată de persoanele fizice și

juridice, pentru serviciile prestate inclusiv autorități din țară și

străinătate.

Prin Ordinul

nr.1107/C/2002, s-a dispus în temeiul art.6(2) din Legea nr.178/1997 și art.4

alin.1 pct.22 din Hotărârea Guvernului nr.212/2001, încetarea calității de

traducător și interpret și anularea autorizației nr.566/1998.

La contestația făcută i s-a

răspuns prin adresa nr.1744/N/ 2002, că măsura a fost dispusă ca urmare a

comportării sale ca traducător și interpret al deținutului elen PK.

Reclamanta susține că

acuzațiile aduse privind depășirea limitelor activității pentru care a fost

autorizată, prin comentariile publice, la adresa sistemului de justiție elen,

sunt nefondate și nereale. A fost translatoarea inculpatului P.K. și a fost

contactată de ziariști români și eleni, pentru interviu, dar i-a refuzat.

O singură dată a purtat o

discuție telefonică prin care și-a exprimat părerea personală cu privire la

inculpat, aceasta având loc nu în timpul exercitării calității de traducător,

ci în timpul său liber, or, potrivit art.26 pct.2, 29 și 30 din Constituția

României, orice persoană are libertatea gândirii și opiniilor sale, are

garantată libertatea conștiinței și de exprimare.

Reclamanta susține că prin

măsura dispusă i s-a luat posibilitatea de a-și câștiga existența conform

pregătirii profesionale, a fost prejudiciată moral și material.

La 7 noiembrie 2002,

reclamanta prin cerere și-a precizat în ce constă prejudiciul suferit:

- venitul lunar de care a

fost lipsită din data de 14 mai 2002, câte 10 milioane lei ca urmare a

împrumuturilor efectuate pentru asigurarea mijloacelor de trai,

- afecțiunea publică

cauzată pentru care a cheltuit 100 milioane lei;

- daune morale evaluate la

200 milioane lei;

- despăgubiri materiale

evaluate la 100 milioane lei;

Curtea de Apel București,

Secția contencios administrativ, prin sentința nr.1153/28 noiembrie 2002, a

admis acțiunea în parte și a  dispus anularea Ordinului nr.1107/C/14 mai 2002,

rectificat prin Ordinul nr.1527/2002, ca nelegal. A obligat Ministerul

Justiției la plata daunelor materiale de 70 milioane lei (venituri nerealizate

pe șapte luni). A respins cererea de plată a onorariului de avocat  ca

nedovedit și a obligat pârâtul la 33.000 lei taxă de timbru.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că ordinul atacat are ca temei încălcarea de reclamantă a

dispozițiilor art.6(1) lit.b raportat la art.3 lit.b din Legea nr.178/1997

privind autorizația și plata interpreților și traducătorilor, or, cu probele

administrate nu s-a dovedit că reclamanta nu îndeplinește condiția bunei

reputații profesionale și sociale.

Actele administrate în

cauză fac dovada competenței în materie de traducere și translație, cunoașterea

limbii elene și culturii Greciei, fiind felicitată chiar de oaspeții străini,

pentru aptitudinile și capacitățile profesionale. Punctul de vedere exprimat

într-o discuție telefonică este personal, expresiile folosite de jurnaliști

nu-i aparțin, iar singurul act care a stat la baza emiterii ordinului atacat, a

fost adresa emisă de Ambasada  Greciei, în care s-a solicitat înlocuirea

reclamantei cu un alt traducător de limba elenă și nicidecum anularea

autorizației în baza căreia presta o activitate pentru asigurarea mijloacelor

de trai.

Considerând hotărârea

netemeinică și nelegală, Ministerul Justiției a declarat recurs și a solicitat

în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304 pct.9 C. proc. civ., admiterea,

casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii.

S-a arătat că reclamanta a

participat, în calitate de traducător în cauza penală avându-l ca inculpat pe

deținutul elen PK și a făcut declarații și comentarii defăimătoare și nefondate

în mass-media referitoare la poliția elenă,  astfel că, Ambasada Greciei la

București, Secția consulară, a solicitat Ministerului Justiției la 18 aprilie

2002 înlocuirea sa cu un alt traducător.

Publicitatea negativă

internă și internațională făcută acestor declarații a determinat pierderea

bunei reputații necesare pentru dobândirea și menținerea calității de

traducător și interpret autorizat de Ministerul Justiției, astfel că,

nemaiexistând îndeplinită condiția cerută de art.3 lit.b din Legea nr.178/1997,

ordinul nr.1107/C/2002, rectificat prin Ordinul nr.1527/2002 (în privința

numelui) este legal emis.

Se arată că și soluționarea

cauzei sub aspectul daunelor materiale la care a fost obligat  Ministerul

Justiției este greșită, întrucât din 1994 reclamanta nu a fost angajată

permanent și nu a avut un venit lunar stabil.

Dacă instanța a reținut

nelegalitatea ordinului contestat, avea obligația să calculeze daunele în

funcție de câștigurile sporadice pe care reclamanta le-ar fi realizat în

calitate de traducător și interpret, și nu în funcție de declarația unui

martori care ar fi urmat să o angajeze.

Recursul este fondat.

Reclamanta EMTB a

desfășurat activitatea de interpret și traducător pentru limba neogreacă, în

baza Ordinului nr.866/C/1998 emis de Ministerul Justiției și  a autorizației

nr.566/1998.

Persoana care este

autorizată ca interpret și/sau traducător potrivit art.3 din Legea

nr.178/1997, trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: să fie

cetățean român, să nu aibă antecedente penale și să se bucure de reputație

profesională și socială, să posede diplomă de licență care să ateste

specializarea în limba străină pentru care  solicită autorizarea.

Până la 14 mai 2002,

reclamanta-intimată a fost autorizată de Ministerul Justiției, ca interpret și

traducător de limba neogreacă. În această calitate a participat ca traducător

în cauza penală avându-l ca inculpat pe PK.

Întrucât aceasta a făcut

declarații și comentarii defăimătoare și nefondate în mass-media referitoare la

poliția elenă, Ambasada Greciei prin adresă a solicitat Ministerului Justiției

înlocuirea sa cu un alt traducător de limba elenă.

Prin Ordinul nr.1107/C/14

mai 2002, modificat,  în privința numelui reclamantei, prin Ordinul nr.1527/C/1

iulie 2002, Ministerul Justiției a dispus încetarea calității de interpret și

traducător autorizat a reclamantei și a anulat autorizația nr.560/1998,

invocându-se neîndeplinirea condiției privind buna reputație profesională și

socială, cerință prevăzută de dispozițiile art.6(1) lit.b raportat la art.3

lit.b din Legea nr.178/1997 privind autorizarea și plata interpreților și

traducătorilor.

Dovada neîndeplinirii

acestei cerințe rezultă din adresa Ambasadei Greciei la București, prin care se

cere nu numai înlocuirea sa, dar se solicită ca aceasta să nu mai fie

recomandată ca traducător autorizat de limba elenă.

Chiar dacă declarația în

discuție s-a făcut în timpul liber al reclamantei și nu în cel al exercitării

calității de traducător, nu trebuie uitat că acestea privesc aspecte pe care

le-a cunoscut tocmai ca interpret al inculpatului PK.

Este adevărat că anterior

luării măsurii, reclamanta a desfășurat o activitate meritorie ca interpret,

dar actele depuse privesc o perioadă anterioară luării ordinului contestat.

Susținerea reclamantei că

ar fi purtat aceste discuții în calitate de simplu cetățean, având libertatea

de gândire și exprimare a opiniilor care nu-i pot fi îngrădite, drepturi

recunoscute de art.29 și 30 din Constituție nu poate fi primită, ea fiind întrebată

de aspecte pe care le-a cunoscut tocmai ca interpret al inculpatului PK.

Prin publicitatea negativă

internă și internațională făcută acestor declarații s-a adus atingerea bunei

reputații necesare pentru dobândirea și menținerea calității de interpret și

traducător autorizat de Ministerul Justiției, cerință expres prevăzută de lege,

astfel că ordinele contestate, cel inițial și cel modificat în ce privește

numele  părții sunt legale.

Cu ocazia punerii

concluziilor s-a reiterat de către avocatul reclamantei-intimate apărarea că

ordinul contestat este nul, fiind emis de către un reprezentant al Ministerului

Justiției care nu mai era abilitat conform legii să semneze astfel de ordine.

Susținerea apărătorului nu poate fi primită, întrucât la dosar s-a depus

ordinul nr.35/C/12 ianuarie 2001, prin care semnatarul ordinului a fost delegat

de ministrul justiției să îl substituie, Hotărârea Guvernului nr.212 despre

care se face vorbire neavând legătură cu speța.

În condițiile în care

ordinul atacat este legal cererea de despăgubiri nu poate fi primită.

Critica din recurs privea

greșita stabilire a cuantumului despăgubirilor în ipoteza primirii susținerii

că ordinul atacat este nelegal.

În consecință, soluția

instanței este netemeinică și nelegală, astfel că, în baza art.312 alin.1

coroborat cu art.304 pct.9 C. proc. civ., recursul a fost admisa,  sentința a

fost casată, iar în fond acțiunea s-a respins ca nefondată.