ÎCCJ, decizie (scj.ro #85385)

Ordin al ministrului justiției de încetare a calității de traducător și interpret și anularea autorizației corespunzătoare. Libertatea de exprimare a opiniilor.Condiția bunei reputații profesionale și sociale. Legalitatea ordinului Legea nr.178/1997, art.6 alin.(1) lit. (b) rap. la art.3 lit.(b) Condiția bunei reputații profesionale și sociale nu mai este îndeplinită atunci când interpretul sau traducătorul fac declarații defăimătoare în public, fie și în timpul liber, în legătură cu aspecte pe care le-au cunoscut în calitatea lor de interpreți sau traducători. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.3607 din 31 octombrie 2003) EMTB a chemat în judecată Ministerul Justiției, și pe ministrul justiției, solicitând anularea Ordinului nr.1107/C/14 mai 2002 și obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 700 milioane lei, reprezentând paguba produsă prin emiterea actului administrat contestat și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat că în baza autorizației nr.566/1998, emisă în baza Legii nr.178/1997, a fost autorizată de Ministerul Justiției să îndeplinească calitatea de interpret și traducător în limba neogreacă. De atunci și până la 14 mai 2002 a avut o bună activitate, fiind apreciată de persoanele fizice și juridice, pentru serviciile prestate inclusiv autorități din țară și străinătate. Prin Ordinul nr.1107/C/2002, s-a dispus în temeiul art.6(2) din Legea nr.178/1997 și art.4 alin.1 pct.22 din Hotărârea Guvernului nr.212/2001, încetarea calității de traducător și interpret și anularea autorizației nr.566/1998. La contestația făcută i s-a răspuns prin adresa nr.1744/N/ 2002, că măsura a fost dispusă ca urmare a comportării sale ca traducător și interpret al deținutului elen PK.

Reclamanta susține că acuzațiile aduse privind depășirea limitelor activității pentru care a fost autorizată, prin comentariile publice, la adresa sistemului de justiție elen, sunt nefondate și nereale. A fost translatoarea inculpatului P.K. și a fost contactată de ziariști români și eleni, pentru interviu, dar i-a refuzat. O singură dată a purtat o discuție telefonică prin care și-a exprimat părerea personală cu privire la inculpat, aceasta având loc nu în timpul exercitării calității de traducător, ci în timpul său liber, or, potrivit art.26 pct.2, 29 și 30 din Constituția României, orice persoană are libertatea gândirii și opiniilor sale, are garantată libertatea conștiinței și de exprimare.

Reclamanta susține că prin măsura dispusă i s-a luat posibilitatea de a-și câștiga existența conform pregătirii profesionale, a fost prejudiciată moral și material. La 7 noiembrie 2002, reclamanta prin cerere și-a precizat în ce constă prejudiciul suferit: - venitul lunar de care a fost lipsită din data de 14 mai 2002, câte 10 milioane lei ca urmare a împrumuturilor efectuate pentru asigurarea mijloacelor de trai, - afecțiunea publică cauzată pentru care a cheltuit 100 milioane lei; - daune morale evaluate la 200 milioane lei; - despăgubiri materiale evaluate la 100 milioane lei; Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ, prin sentința nr.1153/28 noiembrie 2002, a admis acțiunea în parte și a dispus anularea Ordinului nr.1107/C/14 mai 2002, rectificat prin Ordinul nr.1527/2002, ca nelegal.

A obligat Ministerul Justiției la plata daunelor materiale de 70 milioane lei (venituri nerealizate pe șapte luni). A respins cererea de plată a onorariului de avocat ca nedovedit și a obligat pârâtul la 33.000 lei taxă de timbru. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că ordinul atacat are ca temei încălcarea de reclamantă a dispozițiilor art.6(1) lit.b raportat la art.3 lit.b din Legea nr.178/1997 privind autorizația și plata interpreților și traducătorilor, or, cu probele administrate nu s-a dovedit că reclamanta nu îndeplinește condiția bunei reputații profesionale și sociale. Actele administrate în cauză fac dovada competenței în materie de traducere și translație, cunoașterea limbii elene și culturii Greciei, fiind felicitată chiar de oaspeții străini, pentru aptitudinile și capacitățile profesionale.

Punctul de vedere exprimat într-o discuție telefonică este personal, expresiile folosite de jurnaliști nu-i aparțin, iar singurul act care a stat la baza emiterii ordinului atacat, a fost adresa emisă de Ambasada Greciei, în care s-a solicitat înlocuirea reclamantei cu un alt traducător de limba elenă și nicidecum anularea autorizației în baza căreia presta o activitate pentru asigurarea mijloacelor de trai. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Ministerul Justiției a declarat recurs și a solicitat în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304 pct.9 C. proc. civ., admiterea, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii.

S-a arătat că reclamanta a participat, în calitate de traducător în cauza penală avându-l ca inculpat pe deținutul elen PK și a făcut declarații și comentarii defăimătoare și nefondate în mass-media referitoare la poliția elenă, astfel că, Ambasada Greciei la București, Secția consulară, a solicitat Ministerului Justiției la 18 aprilie 2002 înlocuirea sa cu un alt traducător. Publicitatea negativă internă și internațională făcută acestor declarații a determinat pierderea bunei reputații necesare pentru dobândirea și menținerea calității de traducător și interpret autorizat de Ministerul Justiției, astfel că, nemaiexistând îndeplinită condiția cerută de art.3 lit.b din Legea nr.178/1997, ordinul nr.1107/C/2002, rectificat prin Ordinul nr.1527/2002 (în privința numelui) este legal emis.

Se arată că și soluționarea cauzei sub aspectul daunelor materiale la care a fost obligat Ministerul Justiției este greșită, întrucât din 1994 reclamanta nu a fost angajată permanent și nu a avut un venit lunar stabil. Dacă instanța a reținut nelegalitatea ordinului contestat, avea obligația să calculeze daunele în funcție de câștigurile sporadice pe care reclamanta le-ar fi realizat în calitate de traducător și interpret, și nu în funcție de declarația unui martori care ar fi urmat să o angajeze. Recursul este fondat. Reclamanta EMTB a desfășurat activitatea de interpret și traducător pentru limba neogreacă, în baza Ordinului nr.866/C/1998 emis de Ministerul Justiției și a autorizației nr.566/1998.

Persoana care este autorizată ca interpret și/sau traducător potrivit art.3 din Legea nr.178/1997, trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: să fie cetățean român, să nu aibă antecedente penale și să se bucure de reputație profesională și socială, să posede diplomă de licență care să ateste specializarea în limba străină pentru care solicită autorizarea. Până la 14 mai 2002, reclamanta-intimată a fost autorizată de Ministerul Justiției, ca interpret și traducător de limba neogreacă. În această calitate a participat ca traducător în cauza penală avându-l ca inculpat pe PK. Întrucât aceasta a făcut declarații și comentarii defăimătoare și nefondate în mass-media referitoare la poliția elenă, Ambasada Greciei prin adresă a solicitat Ministerului Justiției înlocuirea sa cu un alt traducător de limba elenă.

Prin Ordinul nr.1107/C/14 mai 2002, modificat, în privința numelui reclamantei, prin Ordinul nr.1527/C/1 iulie 2002, Ministerul Justiției a dispus încetarea calității de interpret și traducător autorizat a reclamantei și a anulat autorizația nr.560/1998, invocându-se neîndeplinirea condiției privind buna reputație profesională și socială, cerință prevăzută de dispozițiile art.6(1) lit.b raportat la art.3 lit.b din Legea nr.178/1997 privind autorizarea și plata interpreților și traducătorilor. Dovada neîndeplinirii acestei cerințe rezultă din adresa Ambasadei Greciei la București, prin care se cere nu numai înlocuirea sa, dar se solicită ca aceasta să nu mai fie recomandată ca traducător autorizat de limba elenă.

Chiar dacă declarația în discuție s-a făcut în timpul liber al reclamantei și nu în cel al exercitării calității de traducător, nu trebuie uitat că acestea privesc aspecte pe care le-a cunoscut tocmai ca interpret al inculpatului PK. Este adevărat că anterior luării măsurii, reclamanta a desfășurat o activitate meritorie ca interpret, dar actele depuse privesc o perioadă anterioară luării ordinului contestat. Susținerea reclamantei că ar fi purtat aceste discuții în calitate de simplu cetățean, având libertatea de gândire și exprimare a opiniilor care nu-i pot fi îngrădite, drepturi recunoscute de art.29 și 30 din Constituție nu poate fi primită, ea fiind întrebată de aspecte pe care le-a cunoscut tocmai ca interpret al inculpatului PK.

Prin publicitatea negativă internă și internațională făcută acestor declarații s-a adus atingerea bunei reputații necesare pentru dobândirea și menținerea calității de interpret și traducător autorizat de Ministerul Justiției, cerință expres prevăzută de lege, astfel că ordinele contestate, cel inițial și cel modificat în ce privește numele părții sunt legale. Cu ocazia punerii concluziilor s-a reiterat de către avocatul reclamantei-intimate apărarea că ordinul contestat este nul, fiind emis de către un reprezentant al Ministerului Justiției care nu mai era abilitat conform legii să semneze astfel de ordine. Susținerea apărătorului nu poate fi primită, întrucât la dosar s-a depus ordinul nr.35/C/12 ianuarie 2001, prin care semnatarul ordinului a fost delegat de ministrul justiției să îl substituie, Hotărârea Guvernului nr.212 despre care se face vorbire neavând legătură cu speța.

În condițiile în care ordinul atacat este legal cererea de despăgubiri nu poate fi primită. Critica din recurs privea greșita stabilire a cuantumului despăgubirilor în ipoteza primirii susținerii că ordinul atacat este nelegal. În consecință, soluția instanței este netemeinică și nelegală, astfel că, în baza art.312 alin.1 coroborat cu art.304 pct.9 C. proc. civ., recursul a fost admisa, sentința a fost casată, iar în fond acțiunea s-a respins ca nefondată.