ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1774/2004

Asupra recursurilor penale de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 844 din 25

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, printre alții, a fost

condamnat și inculpatul B.G.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de

încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să respecte

obligațiile prevăzute la lit. a), b), c) și d) C. pen.

S-a luat act că partea vătămată D.N.

nu s-a constituit parte civilă.

Prin decizia penală nr. 767 din 16

decembrie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București, a schimbat încadrarea juridică în ceea ce-l

privește pe inculpatul B.G.A. din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a menținut dispozițiile

privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva acestor hotărâri au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul B.G.A.

Prin motivele scrise cât și oral,

parchetul a susținut că hotărârile pronunțate sunt nelegale pentru greșita

aplicare a dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Recurentul inculpat nu și-a motivat

în scris recursul declarat, dar la termenul din 4 martie 2004, în ședință

publică, a declarat că retrage recursul formulat în cauză.

Examinând această cerere prin prisma

prevederilor art. 369 C. proc. pen., raportate la art. 385

4

alin.

(2) C. proc. pen., se constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de

aceste texte pentru retragerea recursului de către inculpat, astfel încât, prin

hotărârea ce se va pronunța se va lua act de retragerea recursului formulat de

inculpatul B.G.A. cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Critica formulată de parchet va fi

examinată în raport de prevederile cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se că recursul este

fondat, hotărârile fiind supuse casării pentru cele ce urmează:

Modalitatea de executare a pedepsei

aplicate inculpatului B.G.A., dispusă și menținută de cele două instanțe,

încalcă prevederile art. 86

1

alin. (3) C. pen., care interzic

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracțiunilor

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.

Afirmația are în vedere faptul că,

art. 86

1

C. pen., nu se referă la pedeapsa aplicată tentativei, ci

face trimitere la limitele de pedeapsă ale infracțiunii cu intenție consumată.

Or, prevederile art. 211 alin. (2)

lit. c) și art. 2

1

lit. a) C. pen., dispoziții în care se încadrează

fapta de tâlhărie comisă de inculpat în loc public și împreună cu altă

persoană, sancționează fapta consumată, incriminată cu o pedeapsă cuprinsă de

la 7 la 20 ani.

Cum exceptarea de la aplicarea

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se referă la pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunea intenționată consumată, împrejurarea că

infracțiunea de tâlhărie calificată săvârșită de inculpat a rămas în fază de

tentativă, așa cum au motivat instanțele, este irelevantă.

În atare situație, constatându-se că

în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de parchet, se vor

casa hotărârile numai în ce privește modalitatea de executare a pedepsei.

Rejudecând cauza în limitele casării

se vor înlătura prevederile art. 86

1

și următoarele C. pen., în ce

privește pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului B.G.A.,

dispunându-se ca acesta să execute prin privare de libertate, în condițiile

art. 71 și art. 64 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

767 din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe inculpatul B.G.A.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 844 din 25 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

și urm. C. pen., referitoare la suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei stabilită inculpatului.

Inculpatul B.G.A. urmează să execute

pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2)

lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu referire la art. 75 lit.

c) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 10 iunie 2003 până

la punerea lui efectivă în libertate.

Ia act de retragerea recursului declarat de

inculpatul B.G.A. împotriva deciziei penale nr. 767 din 16 decembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 martie 2004.