ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2580/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 540 din 17

decembrie 2002, Tribunalul Prahova a respins cererea de revizuire cu motivarea

că susținerea condamnatului că față de modificările legislative ulterioare,

privind art. 147 C. pen., referitoare la consecințe deosebit de grave, poate

beneficia de o pedeapsă mai ușoară, nu se încadrează în cazurile limitativ

prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnatul, care a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins

cererea de revizuire formulată de el, deoarece nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunilor, pentru care a fost condamnat, în cauză impunându-se efectuarea

unei noi anchete și administrarea de noi probe în vederea stabilirii

adevărului.

Curtea, analizând sentința atacată,

pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile formulate,

constată că apelul este nefondat. Și este respins ca atare prin decizia penală nr.

94 din 19 februarie 2003.

Se reține, conform art. 394 lit. a) C.

proc. pen., că revizuirea poate fi cerută, printre altele, când s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei.

Dispoziția se conjugă cu prevederile

alineatului 2 din același articol, care completează ipoteza de mai sus,

precizând că motivul constituie cauză de revizuire, dacă pe baza faptelor sau

împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de

încetare a procesului penal ori de condamnare.

Deci, acest caz de revizuire, se

referă la descoperirea de fapte sau împrejurări noi, acestea urmând a dovedi

reținerea de către hotărârea definitivă a unei stări de fapt eronate, noi

trebuind să fie deci probele și nu mijloacele de probă, prin care se administrează

deja probe cunoscute.

În speță, revizuientul a propus

efectuarea unei noi anchete, efectuarea unei noi expertize a actelor și

documentelor, prin care s-au livrat mărfurile, probe care nu îndeplinesc

condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind inadmisibil

ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi

mijloace de probă, pentru fapte stabilite anterior.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs condamnatul care a reiterat în motivul de recurs aceleași aspecte

susținute, prin cererea de revizuire, respectiv nevinovăția sa și respectiv

pentru dovedirea acesteia administrarea de noi probe.

Curtea, examinând cauza constată că

recursul este nefondat.

Așa cum corect au reținut instanțele

pe calea revizuirii în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen., se pot invoca

fapte sau împrejurări necunoscute de instanțe, noi fiind probele și nu

mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute.

Ori, efectuarea unei noi expertize a

actelor din care rezultă livrarea mărfurilor echivalează cu prelungirea

probatoriului, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

În consecință, recursul fiind

nefondat, urmează a fi respins potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul C.I., împotriva deciziei penale nr. 94 din 19

februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul la plata sumei de

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2003.