ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.02.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 711/2003

HOTĂRÂRE
07.02.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 711/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. G.T. SRL a chemat în judecată pe

pârâta S.C. C. S.A. Bistrița, solicitând obligarea acesteia la plata sumei

3.100 DM și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1811/C din 27 noiembrie

2000, Tribunalul Sibiu, a respins acțiunea, reținând că reclamanta a efectuat

un transport internațional de marfă pe care pârâta l-a plătit în termenul de 5

zile stabilit în notificarea expediată.

Curtea de Apel Alba Iulia, soluționând apelul

declarat de reclamantă, prin decizia civilă nr. 430/A din 25 mai 2001, a admis

cererea și schimbând în tot sentința atacată a obligat pe pârâtă la 2.625.954

lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a considerat că potrivit art.

43 C. com. debitorii sunt de drept în întârziere pentru datoriile comerciale

lichide și plătibile în bani astfel încât dispozițiile art. 275 C. proc. civ.

nu sunt aplicabile.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a

declarat recurs la data de 6 august 2001, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 și 314 C. proc. civ.

Recurenta susține că prin notificarea înaintată

prin Biroul executorilor judecătorești a fost somată să plătească datoria de

3.100 DM în termen de 5 zile. Conformându-se termenului, la data de 8 noiembrie

2001 a achitat datoria înainte de primul termen de judecată, dar instanța de

apel a interpretat greșit probele și dispozițiile art. 275 C. proc. civ.

Recursul este fondat și va fi admis pentru

considerentele ce se vor expune.

Reglementarea prin norme juridice a diferitelor

relații sociale face ca unitatea dreptului să includă împărțirea sa în ramuri,

prin care se stabilește apartenența unei instituții la un anumit raport

juridic.

Dacă norma de drept material reglementează raporturile

ce se nasc între persoane fizice și juridice cu privire la drepturile și

obligațiile izvorâte din acțiuni sau inacțiuni ale acestora, norma de drept

procesual reglementează modul în care se desfășoară activitatea organelor

judiciare și a celorlalți participanți la proces pentru apărarea drepturilor

încălcate.

Delimitarea ramurilor de drept și circumscrierea

normei în una sau alta dintre ele, face ca aplicația normei de drept material

să nu aibă incidență în materie procesuală.

Derogând de la principiul dies non interpellat

pro hominen, art. 43 C. com. stabilește curgerea de drept a dobânzilor, pentru

datoriile comerciale lichide și plătibile în bani. Această regulă nu poate fi

însă extinsă și în materie procesuală.

Sub aspect procesual, pârâta a fost pusă în

întârziere prin notificarea executorului judecătoresc dar ea s-a conformat

termenului impus și a plătit datoria în intervalul prevăzut de reclamantă.

Dacă dispozițiile art. 43 C. com. îndreptățesc

pe creditor la primirea dobânzilor de la data când datoria a devenit exigibilă,

dispozițiile art. 275 C. proc. civ. stabilesc, cu titlu de normă imperativă, că

pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului

nu va putea fi obligat la cheltuieli de judecată, afară numai dacă a fost pus

în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Punerea în întârziere, a avut însă efectul

scontat: pârâta a achitat debitul, așa încât cererea de chemare în judecată a

fost greșit introdusă. În acest fel atitudinea culpabilă a reclamantei, care nu

a exercitat drepturile procesuale potrivit scopului în vederea căruia au fost

recunoscute de lege, a fost sancționată.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 430 din 25 mai

2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, pe care o modifică în sensul că

va respinge apelul ca nefondat.

Admite

recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. Bistrița împotriva deciziei nr. 430

din 25 mai 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o modifică în sensul respingerii apelului ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

februarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2677/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 februarie 2000, reclamanta SC F.R. SRL (fostă SC T.R.I.E. SRL) București a chemat în judecată pe pârâta SC R.H.T. SRL Mediaș pentru a fi obl
ÎCCJ 2003-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 657/2003
de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 365/A pronunțată în dosarul nr. 1050/2001, la data de 4 mai 2001. Instanța de apel, în motivarea deciziei, a reținut că în cauză, a fost fă
ÎCCJ 2003-06-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3182/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 174/C din 15 februarie 2001, Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC R. SA Buzău, în contradi
ÎCCJ 2003-05-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2581/2003
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Sibiu la data de 28 iulie 2000, înregistrată la nr. 4144/2000, reclamanta, SC T.M. SA, a solicitat obligarea pârâtei, S
ÎCCJ 2003-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 662/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 128/CA pronunțată la 6 martie 2001, a admis în parte acțiunea com
Sursă