ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1506/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2 din 17 ianuarie 2002 a Tribunalului Călărași, s-a dispus condamnarea inculpaților: C.E.C. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen. I.C. la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepselor aplicate, timpul reținerii și arestului preventiv de la 22 octombrie 2001, la zi. S-a luat act că partea vătămată B.C.A. nu s-a constituit parte civilă. În temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind suportate din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 22 octombrie 2001, inculpații C.E.C. și I.C. au acostat-o în loc public pe partea vătămată B.C.A. căreia i-au cerut bani și țigări. Partea vătămată a refuzat și, reușind să se elibereze din strânsoarea inculpatului I.C., a fugit.

Inculpații au urmărit-o și, după ce au prins-o, au lovit-o cu pumnii și picioarele, căutând bani prin buzunarele pantalonilor. Victima a suferit leziuni traumatice care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor O.M. și C.M., acte medico-legale, declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 333/ A din 30 mai 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații I.C.

și C.E.C., a desființat în parte sentința penală nr. 2 din 17 ianuarie 2002 a Tribunalului Călărași și, pe fond, a dispus reducerea pedepselor aplicate inculpaților I.C. de la un an și 3 luni închisoare la 7 luni închisoare și C.E.C. de la un an și 6 luni închisoare la 8 luni închisoare, prin reținerea art. 74 – art. 76 C. pen. Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute. Instanța de apel a apreciat că în cauză se impune reținerea de circumstanțe atenuate în favoarea inculpatului minor I.C. și acordarea unei eficiențe sporite celor deja reținute în favoarea inculpatului major C.E.C. constând în împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, vârsta și experiența redusă de viață a inculpaților, poziția procesuală sinceră a acestora.

Ca urmare, pedepsele aplicate au fost reduse sub pragul minim special cerut de lege, considerându-se că, astfel individualizate, ele vor fi în măsură să-și atingă scopul punitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.E.C. Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și majorarea pedepselor aplicate inculpaților. Cu ocazia judecării cauzei, motivele de recurs au fost completate, solicitându-se ca în cauză să se facă aplicarea legii penale mai favorabile.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și 20 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Inculpații C.C. și I.C. au săvârșit tentativa la infracțiunea de tâlhărie la data de 22 octombrie 2001. Până la data judecării definitive a cauzei, s-a adoptat Legea 169 din 18 aprilie 2002, act normativ prin care s-au modificat dispozițiile C. pen., inclusiv cele referitoare la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., atât în ceea ce privește așezarea în text și numerotarea acestuia, cât și cuantumul pedepsei prevăzute. Astfel, în varianta existentă la data comiterii faptei, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., erau de la 5 la 20 ani închisoare, respectiv de la 2 6 ani la 10 ani închisoare, pentru tentativă la această infracțiune.

În prezent, încadrarea juridică a aceleiași infracțiuni este cea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., pentru acest din urmă alineat pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la 7 la 20 ani, respectiv de la 3,6 ani la 10 ani închisoare pentru tentativă. Având în vedere dispozițiile de principiu cuprinse în art. 13 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea constată că dispozițiile legii existente la data săvârșirii faptei sunt mai blânde și, deci, favorabile inculpaților sub aspectul limitei minime a pedepsei.

Pentru acest motiv, Curtea urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și să caseze decizia penală nr. 333/ A din 30 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și sentința penală nr. 2 din 17 ianuarie 2002 a Tribunalului Călărași numai cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen., referitor la tentativa la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. Cât privește cuantumul pedepselor aplicate de 7 luni închisoare, pentru inculpatul I.C. și de 6 luni închisoare, pentru inculpatul C.E.C., Curtea constată că acestea sunt just individualizate în raport de criteriile stabilite de art. 72 C. pen.

și răspund scopului preventiv – educativ al sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut în art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, Curtea va menține pedepsele aplicate inculpaților, așa cum au fost stabilite prin decizia instanței de apel. Cu privire la recursul inculpatului C.E.C. Inculpatul a declarat recurs în termen legal fără să arate motivele de casare. La termenul de judecată din data de 25 martie 2003, recurentul inculpat a declarat personal că își retrage recursul, împrejurare față de care Curtea urmează să ia act, în condițiile prevăzute de art. 385 4 alin. (2) și art. 369 alin. (1) C. proc. pen. Timpul reținerii și arestării preventive se va deduce din pedepsele aplicate de la 23 octombrie 2001 până la punerea efectivă în libertate a celor doi inculpați.

Recurentul inculpat C.E.C. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul I.C. se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385 4 alin. (2), raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 333 A din 30 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpații C.E.C. și I.C. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 2 din 17 ianuarie 2002 a Tribunalului Călărași numai cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen., referitor la tentativa la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. Face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 13 C. pen. și menține pedepsele, de 7 luni închisoare, pentru inculpatul I.C. și de 6 luni închisoare, pentru inculpatul C.E.C. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.E.C.

împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 octombrie 2001, până la punerea efectivă în libertate a celor doi inculpați. Obligă pe recurentul inculpat C.E.C. la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul I.C. se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2003.