ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1506/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2 din 17 ianuarie

2002 a Tribunalului Călărași, s-a dispus condamnarea inculpaților:

C.E.C. la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.

I.C. la pedeapsa de un an și 3 luni

închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută

de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea

art. 99 și art. 109 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și, în

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepselor aplicate, timpul

reținerii și arestului preventiv de la 22 octombrie 2001, la zi.

S-a luat act că partea vătămată

B.C.A. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 191 C.

proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind suportate din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 22 octombrie 2001,

inculpații C.E.C. și I.C. au acostat-o în loc public pe partea vătămată B.C.A.

căreia i-au cerut bani și țigări.

Partea vătămată a refuzat și,

reușind să se elibereze din strânsoarea inculpatului I.C., a fugit.

Inculpații au urmărit-o și, după ce

au prins-o, au lovit-o cu pumnii și picioarele, căutând bani prin buzunarele

pantalonilor. Victima a suferit leziuni traumatice care au necesitat 1-2 zile

de îngrijiri medicale.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor O.M.

și C.M., acte medico-legale, declarațiile inculpaților care au recunoscut

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 333/ A din 30 mai 2002, a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații I.C. și

C.E.C., a desființat în parte sentința penală nr. 2 din 17 ianuarie 2002 a

Tribunalului Călărași și, pe fond, a dispus reducerea pedepselor aplicate

inculpaților I.C. de la un an și 3 luni închisoare la 7 luni închisoare și C.E.C.

de la un an și 6 luni închisoare la 8 luni închisoare, prin reținerea art. 74 –

art. 76 C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

penale au fost menținute.

Instanța de apel a apreciat că în

cauză se impune reținerea de circumstanțe atenuate în favoarea inculpatului

minor I.C. și acordarea unei eficiențe sporite celor deja reținute în favoarea

inculpatului major C.E.C. constând în împrejurările concrete ale săvârșirii

infracțiunii, vârsta și experiența redusă de viață a inculpaților, poziția

procesuală sinceră a acestora. Ca urmare, pedepsele aplicate au fost reduse sub

pragul minim special cerut de lege, considerându-se că, astfel individualizate,

ele vor fi în măsură să-și atingă scopul punitiv-educativ prevăzut de art. 52

C. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul

C.E.C.

Cu privire la recursul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și

majorarea pedepselor aplicate inculpaților.

Cu ocazia judecării cauzei, motivele

de recurs au fost completate, solicitându-se ca în cauză să se facă aplicarea

legii penale mai favorabile.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 20 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Inculpații C.C. și I.C. au săvârșit

tentativa la infracțiunea de tâlhărie la data de 22 octombrie 2001. Până la

data judecării definitive a cauzei, s-a adoptat Legea 169 din 18 aprilie 2002,

act normativ prin care s-au modificat dispozițiile C. pen., inclusiv cele

referitoare la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

a) și e) C. pen., atât în ceea ce privește așezarea în text și numerotarea

acestuia, cât și cuantumul pedepsei prevăzute.

Astfel, în varianta existentă la

data comiterii faptei, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., erau de la 5 la 20 ani închisoare,

respectiv de la 2 6 ani la 10 ani închisoare, pentru tentativă la această

infracțiune.

În prezent, încadrarea juridică a

aceleiași infracțiuni este cea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., pentru acest din urmă alineat pedeapsa

prevăzută fiind închisoarea de la 7 la 20 ani, respectiv de la 3,6 ani la 10

ani închisoare pentru tentativă.

Având în vedere dispozițiile de

principiu cuprinse în art. 13 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale

mai favorabile, Curtea constată că dispozițiile legii existente la data

săvârșirii faptei sunt mai blânde și, deci, favorabile inculpaților sub

aspectul limitei minime a pedepsei.

Pentru acest motiv, Curtea urmează

să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

și să caseze decizia penală nr. 333/ A din 30 mai 2002 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și sentința penală nr. 2 din 17 ianuarie 2002 a

Tribunalului Călărași numai cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 13 C.

pen., referitor la tentativa la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen.

Cât privește cuantumul pedepselor

aplicate de 7 luni închisoare, pentru inculpatul I.C. și de 6 luni închisoare,

pentru inculpatul C.E.C., Curtea constată că acestea sunt just individualizate

în raport de criteriile stabilite de art. 72 C. pen. și răspund scopului

preventiv – educativ al sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut în art.

52 C. pen.

Pentru aceste considerente, Curtea

va menține pedepsele aplicate inculpaților, așa cum au fost stabilite prin

decizia instanței de apel.

Cu privire la recursul inculpatului

C.E.C.

Inculpatul a declarat recurs în

termen legal fără să arate motivele de casare.

La termenul de judecată din data de

25 martie 2003, recurentul inculpat a declarat personal că își retrage

recursul, împrejurare față de care Curtea urmează să ia act, în condițiile

prevăzute de art. 385

4

alin. (2) și art. 369 alin. (1) C. proc. pen.

Timpul reținerii și arestării

preventive se va deduce din pedepsele aplicate de la 23 octombrie 2001 până la

punerea efectivă în libertate a celor doi inculpați.

Recurentul inculpat C.E.C. va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpatul I.C. se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

4

alin. (2), raportat la art. 369

alin. (1) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

333 A din 30 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind

pe inculpații C.E.C. și I.C.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 2 din 17 ianuarie 2002 a Tribunalului Călărași numai cu

privire la neaplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen., referitor la tentativa la

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2)

lit. a) C. pen.

Face aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 13 C. pen. și menține pedepsele, de 7 luni închisoare,

pentru inculpatul I.C. și de 6 luni închisoare, pentru inculpatul C.E.C.

Ia act de retragerea recursului declarat

de inculpatul C.E.C. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și arestării preventive de la 23 octombrie 2001, până la

punerea efectivă în libertate a celor doi inculpați.

Obligă pe recurentul inculpat C.E.C.

la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul în sumă de 300.000 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul I.C. se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 martie 2003.