ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3967/2004

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 30 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 902/P/Ap/2004, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 300 2 , raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a apelanților inculpați B.C., M.L. și O.O.A. Prin aceeași încheiere s-a acordat termen, pentru ca apelanții să-și angajeze apărător, la 21 iulie 2004, dată pentru care s-a dispus citarea inculpaților la Penitenciarul Spital Codlea. S-au menținut delegațiile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor care urmează a fi angajați de inculpați. Împotriva acestei încheieri, inculpații B.C.

și O.O.A. au declarat recurs, neindicând, în scris, motivele de casare. În ședința de astăzi, oral, prin apărător, s-a lăsat la aprecierea Înaltei Curți modul de soluționare a recursurilor. Înalta Curte, examinând cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385 10 alin. (3) C. proc. pen., raportate la art. 385 6 alin. (3) din același cod, constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce urmează: Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, (M. Of.

nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . În conformitate cu prevederile art. 160 b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive a apelanților inculpați B.C.

și O.O.A. Înalta Curte, verificând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată. Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații B.C. și O.O.A. au fost inițial arestați preventiv în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune [ (lit. c)]. Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului O.O.A.

la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, prin sentința penală nr. 238/ S din 5 mai 2004, precum și a condamnării inculpatului B.C. la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare pentru săvârșirea a 11 infracțiuni de tâlhărie, prin aceeași sentință penală. Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 și ale art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 800.000 lei, din care sumele de câte 200.000 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C. și O.O.A. împotriva Încheierii din 30 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 902/2004. Obligă pe recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iulie 2004.