ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3967/2004

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 30 iunie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 902/P/Ap/2004, Curtea de Apel Brașov, secția penală,

în baza art. 300

2

, raportat la art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a apelanților inculpați B.C.,

M.L. și O.O.A.

Prin aceeași încheiere s-a acordat

termen, pentru ca apelanții să-și angajeze apărător, la 21 iulie 2004, dată

pentru care s-a dispus citarea inculpaților la Penitenciarul Spital Codlea.

S-au menținut delegațiile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea

apărătorilor care urmează a fi angajați de inculpați.

Împotriva acestei încheieri,

inculpații B.C. și O.O.A. au declarat recurs, neindicând, în scris, motivele de

casare. În ședința de astăzi, oral, prin apărător, s-a lăsat la aprecierea

Înaltei Curți modul de soluționare a recursurilor.

Înalta Curte, examinând cauză sub

toate aspectele, potrivit art. 385

10

alin. (3) C. proc. pen.,

raportate la art. 385

6

alin. (3) din același cod, constată că

recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce urmează:

Potrivit art. 300

2

C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, (M. Of. nr.

748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

În conformitate cu prevederile art.

160

b

alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță

de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru

că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis faptele penale

pentru care au fost trimiși în judecată, iar lăsarea în libertate a acestora

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea

arestării preventive a apelanților inculpați B.C. și O.O.A.

Înalta Curte, verificând cauza în

raport cu actele și lucrările dosarului, reține că încheierea instanței de apel

este legală și justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpații B.C. și O.O.A. au fost inițial arestați preventiv în

vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive

verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune

[

(lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct.

1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului O.O.A.

la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., pronunțată de Tribunalul Brașov,

secția penală, prin sentința penală nr. 238/ S din 5 mai 2004, precum și a

condamnării inculpatului B.C. la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare

pentru săvârșirea a 11 infracțiuni de tâlhărie, prin aceeași sentință penală.

Chiar dacă sentința nu a rămas,

încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este

justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care

legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe

că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 800.000 lei, din care sumele

de câte 200.000 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu,

se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.C. și O.O.A. împotriva Încheierii din 30 iunie 2004 a

Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 902/2004.

Obligă pe recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma

de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 iulie 2004.