ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3744/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3744/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Inculpații minori N.D.D. și P.M.C. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm., art. 83 C. pen., reținându-se în fapt că, în cursul lunii mai 2001, au întreținut fiecare în parte, câte un act sexual oral cu partea vătămată C.O. în vârstă de 13 ani.
Prin sentința penală nr. 89 din 25 martie 2002 a Judecătoriei Zărnești, cei doi inculpați au fost condamnați la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., iar prin decizia penală nr. 460/2002 a Tribunalului Brașov s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești și s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., reținându-se cauza spre rejudecare, la Tribunalul Brașov. Prin sentința penală nr. 362/2002 a Tribunalului Brașov, inculpații N.D.D. și P.M.C.
au fost condamnați, în baza art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 109, art. 74 și art. 76 C. pen., la câte o pedeapsă de câte un an și 9 luni închisoare, urmând să execute, în final, câte o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare ca urmare a aplicării față de aceștia a prevederilor art. 83 C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Împotriva hotărârii instanței de fond, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a declarat apel, criticând-o sub aspectul necomputării perioadei reținerii, precum și sub aspectul pedepselor aplicate. Prin decizia penală recurată, Curtea de Apel Brașov a admis apelul Ministerului Public doar sub aspectul deducerii reținerii, menținând pedepsele aplicate celor doi inculpați de către instanța de fond.
Decizia pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, invocând netemeinicia acesteia (art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.), constând în greșita reținere, în favoarea inculpaților N.D. și P.M., de circumstanțe atenuante. În dezvoltarea motivului de recurs s-a arătat că infracțiunea pentru care au fost cercetați și condamnați inculpații face parte din categoria celor mai grave infracțiuni care, indiferent de modalitatea concretă în care se comit, trebuie aspru sancționate. Că, de altfel, legiuitorul a subliniat gradul foarte ridicat de pericol prezentat de această categorie de infracțiuni, prin limitele de pedeapsă aplicabile.
S-a susținut că pedeapsa aplicată este neîndestulătoare deoarece, infracțiunea săvârșită de către fiecare inculpat prezintă un pericol social deosebit având în vedere că partea vătămată, la rândul său, este un minor, în vârstă de 13 ani, lipsit de capacitate de exercițiu și de discernământ. Practicarea actelor sexuale de către persoane aflate la o vârstă atât de fragedă are în mod indubitabil o serie de consecințe negative în ceea ce privește dezvoltarea fizică și psihică, putând duce chiar la infracțiuni de ordin biologic și educațional.
Actul sexual întreținut de fiecare inculpat cu partea vătămată C.O., reprezintă o infracțiune care stârnește oprobiul public prin trivialitate, obscenitate, agresivitate sexuală și perversitate și care, datorită circumstanțelor reale și personale în care a fost comisă, necesită aplicarea unei pedepse corespunzătoare, astfel încât, aceasta să reprezinte o măsură de constrângere și, totodată, un mijloc de reeducare, asigurând și prevenirea săvârșirii unor astfel de fapte. În favoarea înlăturării circumstanțelor atenuante a fost adus și argumentul condamnării anterioare a inculpaților la câte o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., precum și datele rezultate din anchetele sociale care arată că inculpații nu mai frecventează cursurile școlare, au absolvit clasele cu note la limită inferioară, fumează, provin din familii dezorganizate și fac parte dintre tinerii cu probleme comportamentale.
S-a conchis, solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței tribunalului și în cadrul rejudecării, înlăturarea circumstanțelor atenuante. Recursul este nefondat. Este neîndoielnic faptul că infracțiunea comisă de inculpați este gravă, impunând o combatere pe măsură, astfel încât, comiterea ei să fie descurajată. Aceasta însă, nu trebuie să ducă la o exagerare, cu consecința nesocotirii principiilor stabilite de lege în materie individualizării pedepsei oricărui inculpat. Și mai ales a inculpatului minor cu personalitatea încă neformată, în întregime, nestructurată îndeajuns, ceea ce îl oprește, mai ales când nu beneficiază de un mediu familial corespunzător ca în speță, să realizeze periculozitatea, pericolul social al unor fapte.
Or, stabilind pedepsele aplicate celor doi inculpați, în speță, instanța de fond și apoi, cea de apel a avut în vedere tocmai acest lucru, precum și faptul că, urmare a acestei fapte, inculpații vor mai avea de executat și pedepsele anterioare de câte un an și 6 luni închisoare, la care fuseseră condamnați, cu suspendare, prin sentința penală nr. 31/2001 a Judecătoriei Zărnești. Ca urmare a condamnării pentru actele sexuale orale avute cu partea vătămată, minor, în vârstă de 13 ani, inculpații și ei minori, unul în vârstă de 15 ani și 8 luni (N.D.D.), iar altul în vârstă de 15 ani și 2 luni (P.M.C.), la data comiterii faptelor, au de executat câte o pedeapsă de câte 3 ani și 3 luni închisoare (un an și 9 luni închisoare, pentru fapta comisă plus un an și 6 luni închisoare, ca urmare a revocării suspendării), pedeapsă suficient de fermă, de natură a le asigura reeducare.
În aceste condiții, Curtea va trebui să privească recursul de față ca nefondat și să-l respingă ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății onorariului pentru apărarea din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 8/Ap din 15 ianuarie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații N.D.D. și P.M.C. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.