ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4110/2003

Asupra  recursurilor  de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. I.A.T.S.A., platforma Ștefănești,

a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. Cluj solicitând obligarea la plata

sumei de 10.858.886 lei cu titlu de preț, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a

efectuat reparații la un autoturism Dacia proprietatea pârâtei, după terminarea

lucrărilor A. a plătit 12.685.000 lei, rămânând o diferență de 10.858.884 lei,

care a fost actualizată la 38.164.641 lei, prin precizarea acțiunii.

Pârâta l-a chemat în garanție pe M.F., conducătorul

autoturismului din momentul avarierii autovehiculului, iar acesta a chemat în

garanție S.A.R.A. S.A., sucursala Cluj.

Prin sentința nr. 837 din 3 mai 2000, Tribunalul

Cluj a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta S.C. A. S.A. Cluj să achite

reclamantei 38.164.641 lei cu titlu de preț și 11.291.093 lei cheltuieli de

judecată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, și l-a

obligat pe M.F. la plata sumei de 38.164.641 lei. Cererea de chemare în

garanție formulată de M.F. împotriva S.C. A.R.A. S.A., sucursala Cluj, a fost

respinsă.

Instanța de fond a reținut că la data de 29

iulie 1997 a avut loc în București, un accident auto din culpa chematului în

garanție M.F., soldat cu avarierea autoturismului proprietatea pârâtei.

În temeiul raporturilor contractuale stabilite

între reclamantă și pârâtă, s-a stabilit că obligația de plată incumbă direct

pârâtei în calitatea sa de parte contractantă, iar în baza art. 998 C. civ.,

chematul în garanție M.F. suportă diferența neachitată de către asigurător

deoarece este vinovat de producerea accidentului.

S-a mai reținut că asigurătorul a achitat

asiguratului S.C. AL. S.A. Cluj suma rezultată din contractul de asigurare, iar

chematul în garanție M.F. nu a dovedit un raport de asigurare  între el și

asigurător, pentru a fi admisă cererea de chemare în garanție formulată

împotriva S.C. A. R. A. S.A., sucursala Cluj.

Chematul în garanție M.F. a declarat apel

împotriva sentinței nr. 837 din 3 mai 2000 a Tribunalului Cluj, susținând că a

fost apreciată greșit starea de fapt și probele administrate în cauză, că în

lipsa unei expertize tehnice nu se putea stabili în ce măsură reparațiile

efectuate erau  necesare și constituiau rezultatul direct al accidentului sau

dacă au fost efectuate reparații în plus.

Prin decizia nr. 868 din 6 septembrie 2001,

Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul declarat de chematul în garanție M.F.

pe care l-a obligat numai la plata sumei de 5.172.438 lei despăgubiri așa cum

s-a stabilit prin expertiza tehnică de specialitate efectuată în apel, prin

care s-au avut în vedere numai reparațiile utile aflate în legătură directă cu

accidentul de circulație.

Împotriva deciziei pronunțată în apel au

declarat recurs reclamanta I.A.T.S.A. Ștefănești S.A. și pârâta S.C. AL. S.A.

Recurenta reclamantă a criticat decizia în

partea care privește neacordarea cheltuielilor de judecată. A invocat în drept

prevederile art. 304 alin. (6), (9) și (10) C. proc. civ. fără să le dezvolte

și să le argumenteze în drept, dar în esență a solicitat și actualizarea sumei

de 1.897,98 dolari SUA, cu cheltuieli de judecată.

Curtea, având în vedere că recursul nu a fost

timbrat suficient, nesocotindu-se astfel prevederile legii timbrului, nu a

putut păși la examinarea motivului de recurs invocat și nici a cererii de

retragere a recursului care a fost formulată la data de 29 octombrie 2003.

Recursul declarat de reclamantă va fi anulat ca

insuficient timbrat întrucât S.C. I.A.T.S.A. S.A., platforma Ștefănești, nu s-a

conformat dispozițiilor Curții de  a-și preciza valoarea actualizată a sumei

solicitate încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1)- (3) din Legea nr. 146/1997

și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 aprobată prin Legea nr. 106/1995.

Recurenta pârâtă S.C. AL. S.A. Cluj prin

motivele de recurs formulate, neîncadrate în dispozițiile art. 304 alin. (1)-(10)

C. proc. civ., a criticat soluția instanței de apel solicitând rejudecarea

cauzei pe fond  și admiterea cererii de chemare în garanție, în sensul

obligării chematului în garanție M.F., la plata în locul său a sumelor

solicitate de reclamantă.

În concret a susținut că accidentul soldat cu

avarierea autoturismului aparținând societății sale s-a produs din vina lui M.F.

care nu a respectat regulile de circulație, că reparațiile autoturismului au

fost efectuate de reclamantă iar costurile au fost acoperite numai în parte de

asigurător.

Diferența solicitată de reclamantă, a mai

susținut recurenta se datorează efectuării unor lucrări de reparații și înlocuirii

unor piese pe care S.C. AL. nu le-a solicitat.

În lipsa dovezilor din care să rezulte că s-a

solicitat schimbarea unor piese care nu au fost avariate cu ocazia accidentului

recurenta a apreciat că instanța de apel a stabilit greșit în sarcina sa,

costul reparațiilor suplimentare.

Recurenta a citat art. 998 C. civ. pentru a

susține că chematul în garanție este dator să achite diferența rămasă

neacoperită prin plata făcută de asigurător pentru ca reparația să fie integrală.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

În adevăr, art. 998 C. civ. consacră principiul

reparării integrale a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită păgubitoare,

debitorul fiind obligat să-l repună pe creditor în situația anterioară

producerii evenimentului.

Acest principiu a fost preluat în alți termeni

în Legea nr. 136/1995, prin care se prevede acordarea despăgubirilor necesare

și utile pentru repunerea păgubitului în situația anterioară producerii

evenimentului asigurat.

În acest context, prin expertiza tehnică

efectuată în cauză s-a stabilit că despăgubirile acordate de asigurător la data

efectuării plății acopereau obligațiile legale.

Înscrisul de referință pentru stabilirea

costului reparațiilor l-a constituit procesul verbal A. încheiat la data de 14

octombrie 1997. În baza acestuia la pct. 6.2 din  raportul de expertiză s-a

stabilit că valoarea reparațiilor este de 14.537.981 lei. Pentru determinarea

acestei valori expertiza a eliminat piesele sau lucrările care nu erau în

concordanță cu procesul verbal A., cu alte cuvinte așa cum rezultă din

desfășurarea calculelor expertizei, au fost înlăturate reparațiile suplimentare

care au constat în schimbarea caroseriei, demarorului, carburatorului, carcasei

de ambreiaj și a altor piese și lucrări specificate în tabelul 2 din expertiză.

S-a afirmat de recurentă că nu a comandat

lucrări suplimentare, că acestea au fost efectuate de reclamantă pentru

aducerea autoturismului în starea anterioară accidentului și că cel care este dator

să le achite este chematul în garanție din vina căruia s-a produs evenimentul

asigurat.

Cu referire la această critică este de observat

că instanța de apel l-a obligat pe chematul în garanție la diferența rămasă

neacoperită prin plata efectuată de A. în scopul acoperirii prejudiciului.

Pentru determinarea sumei de plată s-a avut în

vedere costul reparațiilor utile și necesare care aveau legătură directă cu

accidentul produs.

Această concluzie este în concordanță cu

constatările expertizei din care rezultă că proprietarul autoturismului a

urmărit efectuarea lucrării și a solicitat înlocuirea  caroseriei deși așa cum

rezultă din adresa nr. 1038/2000  aceasta se putea repara prin îndreptare.

Din răspunsul la obiecțiunile formulate de

recurentă la raportul de expertiză mai rezultă că datorită înlocuirii unor

piese a costului manoperei de montare și demontare și a utilizării vopselei

metalizate s-a ajuns ca reparațiile să aibă o valoare mai mare decât

autoturismul nou.

Toate aceste constatări ale expertizei duc la

concluzia că prejudiciul suferit prin avarierea autoturismului proprietatea

recurentei a fost reparat integral prin plata făcută de asigurător și prin suma

stabilită în sarcina persoanei fizice, autorul accidentului, așa încât orice

altă solicitare pentru acoperirea reparațiilor suplimentare este nefondată așa

cum a apreciat corect instanța de apel.

În consecință, întrucât nu sunt motive de

netemeinicie și nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 alin. (1)-(10)  C.

proc. civ., recursul declarat de S.C. AL. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca insuficient timbrat

recursul declarat de reclamanta S.C. I.A.T.S.A., platforma Ștefănești S.A.,

împotriva deciziei nr. 868 din 6 septembrie 2001 a Curții de Apel Cluj și

respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. Cluj împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 29

octombrie  2003.