ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4110/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. I.A.T.S.A., platforma Ștefănești, a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. Cluj solicitând obligarea la plata sumei de 10.858.886 lei cu titlu de preț, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a efectuat reparații la un autoturism Dacia proprietatea pârâtei, după terminarea lucrărilor A. a plătit 12.685.000 lei, rămânând o diferență de 10.858.884 lei, care a fost actualizată la 38.164.641 lei, prin precizarea acțiunii. Pârâta l-a chemat în garanție pe M.F., conducătorul autoturismului din momentul avarierii autovehiculului, iar acesta a chemat în garanție S.A.R.A.

S.A., sucursala Cluj. Prin sentința nr. 837 din 3 mai 2000, Tribunalul Cluj a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta S.C. A. S.A. Cluj să achite reclamantei 38.164.641 lei cu titlu de preț și 11.291.093 lei cheltuieli de judecată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, și l-a obligat pe M.F. la plata sumei de 38.164.641 lei. Cererea de chemare în garanție formulată de M.F. împotriva S.C. A.R.A. S.A., sucursala Cluj, a fost respinsă. Instanța de fond a reținut că la data de 29 iulie 1997 a avut loc în București, un accident auto din culpa chematului în garanție M.F., soldat cu avarierea autoturismului proprietatea pârâtei. În temeiul raporturilor contractuale stabilite între reclamantă și pârâtă, s-a stabilit că obligația de plată incumbă direct pârâtei în calitatea sa de parte contractantă, iar în baza art. 998 C. civ., chematul în garanție M.F.

suportă diferența neachitată de către asigurător deoarece este vinovat de producerea accidentului. S-a mai reținut că asigurătorul a achitat asiguratului S.C. AL. S.A. Cluj suma rezultată din contractul de asigurare, iar chematul în garanție M.F. nu a dovedit un raport de asigurare între el și asigurător, pentru a fi admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva S.C. A. R. A. S.A., sucursala Cluj. Chematul în garanție M.F. a declarat apel împotriva sentinței nr. 837 din 3 mai 2000 a Tribunalului Cluj, susținând că a fost apreciată greșit starea de fapt și probele administrate în cauză, că în lipsa unei expertize tehnice nu se putea stabili în ce măsură reparațiile efectuate erau necesare și constituiau rezultatul direct al accidentului sau dacă au fost efectuate reparații în plus.

Prin decizia nr. 868 din 6 septembrie 2001, Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul declarat de chematul în garanție M.F. pe care l-a obligat numai la plata sumei de 5.172.438 lei despăgubiri așa cum s-a stabilit prin expertiza tehnică de specialitate efectuată în apel, prin care s-au avut în vedere numai reparațiile utile aflate în legătură directă cu accidentul de circulație. Împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat recurs reclamanta I.A.T.S.A. Ștefănești S.A. și pârâta S.C. AL. S.A. Recurenta reclamantă a criticat decizia în partea care privește neacordarea cheltuielilor de judecată. A invocat în drept prevederile art. 304 alin. (6), (9) și (10) C. proc. civ. fără să le dezvolte și să le argumenteze în drept, dar în esență a solicitat și actualizarea sumei de 1.897,98 dolari SUA, cu cheltuieli de judecată.

Curtea, având în vedere că recursul nu a fost timbrat suficient, nesocotindu-se astfel prevederile legii timbrului, nu a putut păși la examinarea motivului de recurs invocat și nici a cererii de retragere a recursului care a fost formulată la data de 29 octombrie 2003. Recursul declarat de reclamantă va fi anulat ca insuficient timbrat întrucât S.C. I.A.T.S.A. S.A., platforma Ștefănești, nu s-a conformat dispozițiilor Curții de a-și preciza valoarea actualizată a sumei solicitate încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1)- (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 aprobată prin Legea nr. 106/1995. Recurenta pârâtă S.C. AL. S.A. Cluj prin motivele de recurs formulate, neîncadrate în dispozițiile art. 304 alin. (1)-(10) C. proc.

civ., a criticat soluția instanței de apel solicitând rejudecarea cauzei pe fond și admiterea cererii de chemare în garanție, în sensul obligării chematului în garanție M.F., la plata în locul său a sumelor solicitate de reclamantă. În concret a susținut că accidentul soldat cu avarierea autoturismului aparținând societății sale s-a produs din vina lui M.F. care nu a respectat regulile de circulație, că reparațiile autoturismului au fost efectuate de reclamantă iar costurile au fost acoperite numai în parte de asigurător. Diferența solicitată de reclamantă, a mai susținut recurenta se datorează efectuării unor lucrări de reparații și înlocuirii unor piese pe care S.C. AL. nu le-a solicitat. În lipsa dovezilor din care să rezulte că s-a solicitat schimbarea unor piese care nu au fost avariate cu ocazia accidentului recurenta a apreciat că instanța de apel a stabilit greșit în sarcina sa, costul reparațiilor suplimentare.

Recurenta a citat art. 998 C. civ. pentru a susține că chematul în garanție este dator să achite diferența rămasă neacoperită prin plata făcută de asigurător pentru ca reparația să fie integrală. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În adevăr, art. 998 C. civ. consacră principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită păgubitoare, debitorul fiind obligat să-l repună pe creditor în situația anterioară producerii evenimentului. Acest principiu a fost preluat în alți termeni în Legea nr. 136/1995, prin care se prevede acordarea despăgubirilor necesare și utile pentru repunerea păgubitului în situația anterioară producerii evenimentului asigurat. În acest context, prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a stabilit că despăgubirile acordate de asigurător la data efectuării plății acopereau obligațiile legale.

Înscrisul de referință pentru stabilirea costului reparațiilor l-a constituit procesul verbal A. încheiat la data de 14 octombrie 1997. În baza acestuia la pct. 6.2 din raportul de expertiză s-a stabilit că valoarea reparațiilor este de 14.537.981 lei. Pentru determinarea acestei valori expertiza a eliminat piesele sau lucrările care nu erau în concordanță cu procesul verbal A., cu alte cuvinte așa cum rezultă din desfășurarea calculelor expertizei, au fost înlăturate reparațiile suplimentare care au constat în schimbarea caroseriei, demarorului, carburatorului, carcasei de ambreiaj și a altor piese și lucrări specificate în tabelul 2 din expertiză. S-a afirmat de recurentă că nu a comandat lucrări suplimentare, că acestea au fost efectuate de reclamantă pentru aducerea autoturismului în starea anterioară accidentului și că cel care este dator să le achite este chematul în garanție din vina căruia s-a produs evenimentul asigurat.

Cu referire la această critică este de observat că instanța de apel l-a obligat pe chematul în garanție la diferența rămasă neacoperită prin plata efectuată de A. în scopul acoperirii prejudiciului. Pentru determinarea sumei de plată s-a avut în vedere costul reparațiilor utile și necesare care aveau legătură directă cu accidentul produs. Această concluzie este în concordanță cu constatările expertizei din care rezultă că proprietarul autoturismului a urmărit efectuarea lucrării și a solicitat înlocuirea caroseriei deși așa cum rezultă din adresa nr. 1038/2000 aceasta se putea repara prin îndreptare. Din răspunsul la obiecțiunile formulate de recurentă la raportul de expertiză mai rezultă că datorită înlocuirii unor piese a costului manoperei de montare și demontare și a utilizării vopselei metalizate s-a ajuns ca reparațiile să aibă o valoare mai mare decât autoturismul nou.

Toate aceste constatări ale expertizei duc la concluzia că prejudiciul suferit prin avarierea autoturismului proprietatea recurentei a fost reparat integral prin plata făcută de asigurător și prin suma stabilită în sarcina persoanei fizice, autorul accidentului, așa încât orice altă solicitare pentru acoperirea reparațiilor suplimentare este nefondată așa cum a apreciat corect instanța de apel. În consecință, întrucât nu sunt motive de netemeinicie și nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 alin. (1)-(10) C. proc. civ., recursul declarat de S.C. AL. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta S.C. I.A.T.S.A., platforma Ștefănești S.A., împotriva deciziei nr. 868 din 6 septembrie 2001 a Curții de Apel Cluj și respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. Cluj împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 octombrie 2003.