ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2196/2004

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin încheierea din 1 aprilie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1105/2004 a Curții de Apel Iași s-a luat în discuție din oficiu temeinicia arestării preventive a inculpatului T.M. S-a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 , și art.160 b C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în raport cu faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului astfel că s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului. Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri pe care nu le-a motivat în scris. Apărătorul recurentului și-a întemeiat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct.17 1 C. proc.

pen. A susținut că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Curtea verificând actele și lucrările dosarului constată că prin sentința penală nr. 110 din 5 februarie 2004 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul T.M. la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174; art.175 lit.c), art.176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Iași . Verificând motivul de recurs invocat, Curtea consideră că acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen. în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impune în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care modifică această măsură dispun menținerea acesteia. Cum în cauză temeiul arestării preventive îl constituie dispozițiile art. 148 lit. a), h), b), f) C. proc. pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția inculpatului, urmează a se constata, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, că menținerea arestării preventive se impune în continuare. Urmează ca în temeiul art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă recursul ca fiind nefondat.

Potrivit art.192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva încheierii din 1 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr.1105/2004 al Curții de Apel Iași. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.