ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2196/2004

Asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin

încheierea din 1 aprilie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1105/2004 a Curții de

Apel Iași s-a luat în discuție din oficiu temeinicia arestării preventive a

inculpatului

T.M.

S-a

apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

, și art.160

b

C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive subzistă și în raport cu faza procesuală în care se află cauza, se

impune privarea de libertate în continuare a inculpatului astfel că s-a dispus

menținerea stării de arest a inculpatului.

Inculpatul

a declarat recurs împotriva acestei încheieri pe  care nu le-a motivat în

scris.

Apărătorul

recurentului și-a întemeiat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.17

1

C. proc. pen. A susținut că în prezent nu mai subzistă

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Curtea

verificând actele și lucrările dosarului constată că prin sentința penală nr. 110

din 5 februarie 2004 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul T.M. la

pedeapsa de 22 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de

grav prevăzută de art. 174; art.175 lit.c), art.176 lit. c) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva

acestei  sentințe  a declarat apel inculpatul, cauza aflându-se pe rolul

Curții de Apel

Iași

.

Verificând

motivul de recurs invocat, Curtea consideră că acesta nu este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. în cursul judecății instanța

verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În

conformitate cu dispozițiile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. dacă

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impune

în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi

care modifică această măsură dispun menținerea acesteia.

Cum

în cauză temeiul arestării preventive îl constituie dispozițiile art. 148 lit. a),

h), b), f) C. proc. pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății s-a

stabilit vinovăția inculpatului, urmează a se constata, așa cum în mod corect a

reținut și instanța de apel, că menținerea arestării preventive se impune în

continuare.

Urmează

ca în temeiul art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă

recursul ca fiind nefondat.

Potrivit

art.192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat

la

plata

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva încheierii din 1

aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr.1105/2004 al Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent

la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 aprilie 2004.