ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.Ș.  împotriva deciziei

penale nr.252 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.

S-a

prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat B.A.,

apărător desemnat din oficiu.

Au

lipsit: intimata parte civilă  C.C. și intimatul reprezentant legal al minorei,

C.N.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Inculpatul

declară că își retrage recursul.

Procurorul

și apărătorul au cerut să se ia act de declarația inculpatului.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.166 din 5 iunie 2002, Tribunalul Vaslui a condamnat pe

inculpatul R.Ș la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de viol, prevăzută de art.197 alin.1 și 3, cu aplicarea art.74 lit.a și 76

lit.a din Codul penal.

Pe

durata art.71 din Codul penal au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art.64 din Codul penal.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive de la 16 ianuarie 2002, la zi.

A

fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată C.C.I.,

constituită parte civilă prin reprezentant legal C.N. și obligat inculpatul

să-i achite acesteia suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.

S-a

reținut că, inculpatul R.Ș. are vârsta de 19 ani, nu are ocupație, locuiește în

satul Rădeni, comuna Dragomirești, județul Vâlcea, ca și partea vătămată care,

la data comiterii faptei de către inculpat, avea vârsta de 11 ani și 11 luni.

În

după-amiaza zilei de 11 ianuarie 2002, în jurul orelor 16,00, cu consimțământul

părinților, partea vătămată a mers la săniuș. În jurul orelor 17,00 partea

vătămată s-a îndreptat spre casă, pe drum întâlnindu-se cu inculpatul, care îi

este vecin.

Cei

doi au parcurs împreună o bucată de drum, până au ajuns în dreptul unei case

aflate în construcție, unde inculpatul i-a cerut părții vătămate să rămână în

compania lui. La refuzul părții vătămate, inculpatul i-a replicat acesteia că

nu va pleca acasă până nu va întreține  raport sexual cu el, apoi a luat-o în

brațe, i-a acoperit cu o palmă gura și a dus-o în interiorul casei în

construcție. Acolo, i-a imobilizat ambele mâini, prinzându-le cu o mână, iar cu

cealaltă mână i-a dat jos acesteia pantalonii și lenjeria intimă, după care a

întreținut cu aceasta un raport sexual. După terminarea raportului sexual,

inculpatul și partea vătămată s-au îmbrăcat, iar aceasta din urmă a încercat să

părăsească casa. Inculpatul a reținut-o, a condus-o în una din încăperi, unde a

încercat să întrețină din nou un raport sexual.

Strigătele

părții vătămate și solicitarea acesteia de a fi lăsată în pace au fost auzite

de tatăl părții vătămate, care se îndrepta spre casă, împreună cu soția sa.

A

doua zi au fost sesizate organele de poliție de fapta comisă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul, invocând nelegalitatea și

netemeinicia hotărârii. Inculpatul a susținut că partea vătămată a fost de

acord să întrețină cu el relații sexuale, împrejurare față de care, în mod

greșit, instanța l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

Totodată,

inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în

sarcina sa, din viol în raport sexual cu o minoră.

Curtea

de Apel Iași, prin decizia penală nr.252 din 5 septembrie 2002, a respins ca

nefondat recursul inculpatului, a dedus arestarea preventivă la zi și l-a

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.Ș.

Ulterior,

la termenul de judecată stabilit, inculpatul a declarat că își retrage

recursul.

Cum

potrivit art.385

4

alin.2 și art.369 din Codul de procedură penală

până la încheierea dezbaterilor oricare dintre  părți își pot retrage recursul,

urmează a se lua act în acest sens.

Totodată,

inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare, inclusiv

onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.Ș. împotriva

deciziei penale nr.252 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 16 ianuarie 2003.