ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1811/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 15 august

2002, reclamantul R.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș,

solicitând modificarea deciziei nr. 15 din 7 iunie 2002 ,emisă de aceasta, în

sensul stabilirii calității de persoană refugiată din motive de persecuție etnică,

și pentru perioada iunie 1940 – iulie 1941, cât s-a aflat înrolat în armata

română.

Prin sentința civilă nr. 371 din 3

decembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea, reținând că

perioada respectivă nu poate fi asimilată expulzării sau refugiului, conform cu

dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs R. G. Care, pe lângă reiterarea motivelor din acțiune, a

invocat adresa nr. 4086 din 15 noiembrie 2002 a Casei Naționale de Pensii și

Alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit căreia „în cazul persoanelor care,

după ce a intervenit strămutarea, aflându-se pe teritoriul românesc, au

îndeplinit obligații militare de orice natură, în legătură cu cel de al doilea

război mondial, nu există nici un impediment legal pentru acordarea acestora și

a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000”.

Recursul este fondat.

Prin decizia nr. 15 din 7 iunie

2002, Casa Județeană de Pensii Timiș a stabilit reclamantului calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 – 6 martie

1945, acesta fiind refugiat din motive de persecuție etnică.

Din certificatul nr. 400501 eliberat

la 19 martie 1996 de Ministerul de Interne – Direcția Generală a Arhivelor

Statului, rezultă că reclamantul s-a înrolat voluntar în armata română.

Este evident astfel că reclamantul

originar din localitatea Tîrnănc, aflată sub ocupație sovietică, s-a refugiat

în România încă din noiembrie 1938, înrolându-se în armata română.

În atare situație, a se reține ca

perioadă de refugiu numai intervalul martie 1944 – martie 1945 nu se justifică,

venirea pe teritoriul românesc fiind determinată de aceleași motive de

persecuție etnică.

Astfel fiind, se impune modificarea

în parte a deciziei Casei Județene de Pensii Timiș, în sensul că reclamantul

beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, și pentru

perioada solicitată, respectiv 6 septembrie 1940 – 6 septembrie 1941.

Văzând dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de R.G.,

împotriva sentinței civile nr. 371 din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de reclamantul R.G.

Modifică parțial decizia nr. 15 din

7 iunie 2002 a Casei Județene de Pensii Timiș, în sensul că reclamantul

beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, și pentru

perioada 6 septembrie 1940 - 6 septembrie 1941.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 mai 2003.