ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4285/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față:

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 566, pronunțată

la data de 14 noiembrie 2002, în dosarul penal nr. 9577/2002, Tribunalul Cluj,

secția penală, a dat următoarea hotărâre:

A condamnat pe inculpatul S.D.,

pentru comiterea infracțiunii de:

- violare de domiciliu, prevăzută și

pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare.

- furt calificat, prevăzută și

pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. g) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de

art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., la

pedeapsa de:

- 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor de mai sus, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86

1

C.

pen., a dispus suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere, pe

durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată, conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuia să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, o dată pe

trimestru, la Serviciul de Reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Cluj;

- să anunțe în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., a

atras atenția acestui inculpat asupra cauzelor de revocare a suspendării

executării pedepsei sub supraveghere, în conformitate cu art. 86

4

C.

pen.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit.

b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă

nu este arestat în altă cauză.

Potrivit art. 88 C. pen., a dedus

din pedeapsă timpul arestării preventive începând din 5 august 2002, până la

data punerii sale în libertate.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea

procesului penal împotriva inculpatului S.D., pentru comiterea infracțiunii de

lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen.,

în urma schimbării încadrării juridice din tâlhărie, prevăzută și pedepsită de

art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen.

Constată recuperat prejudiciul.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat inculpatul să plătească 1.500.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea

statului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În noaptea de 30

iulie 2002, după ce a consumat băuturi alcoolice până la orele 2,00 – 3,00,

inculpatul S.D., într-o evidentă stare de ebrietate, a pătruns în curtea și

apoi în garajul părții vătămate H.I., de unde a sustras o bicicletă pe care a

depozitat-o în remorca tractorului său.

Fiind observat de membrii familiei

H. și încercându-se recuperarea bicicletei, inculpatul a dat o palmă peste

față, părții vătămate.

Inculpatul și-a cerut iertare a doua

zi după sustragere, dar a și amenințat cu moartea pe partea vătămată.

Situația de fapt și vinovăția au

fost stabilite pe baza probelor administrate și anume: declarația părții

vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarația inculpatului

(parțial) și declarațiile martorilor H.A.E. și M.V., P.V.C., R.R.P., M.V.,

T.M.S.E.

Instanța de fond a constatat

existența unui concurs de infracțiuni, respectiv violare de domiciliu, s-a

pătruns fără drept, și tâlhărie, sustragerea bicicletei urmată de palma dată

pentru a descuraja partea vătămată să-și recupereze bicicleta.

Curtea de Apel Cluj, secția penală,

prin decizia penală nr. 40 pronunțată la data de 24 februarie 2003, în dosarul

penal nr. 658/2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Cluj și a desființat sentința sub aspectul încadrării juridice și al

individualizării pedepsei, în sensul că a schimbat încadrarea juridică din 209

C. pen., în art. 211 C. pen. (dată fiind violența folosită pentru păstrarea

bunului sustras) și a redus pedeapsa sub minimul special al tâlhăriei, reținând

în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 și art. 76 C.

pen.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpatul a declarat recurs, invocând netemeinicia deciziei curții de

apel sub aspectul individualizării pedepsei.

Inculpatul a solicitat reducerea

pedepsei și schimbarea încadrării juridice în furt

[

(art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].

Examinând hotărârea atacată, în

raport de motivul formulat și față de prevederile existente și dispozițiile

legale aplicabile în cauză, curtea constată că recursul este nefondat.

Instanța de apel s-a orientat spre o

pedeapsă aplicată după criticile prevăzute de art. 72 C. pen., dar a reținut și

dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., numai așa, inculpatul putând să rămână

cu o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Reținând circumstanțe atenuante și

coroborând sub minimul special prevăzut pentru tâlhărie, instanța de apel a

manifestat clemență.

Încadrarea juridică în tâlhărie a

atras o pedeapsă mai mare decât i s-ar fi aplicat pentru furt, dacă se rețineau

circumstanțe atenuante.

Or, sub aspectul încadrării juridice

câtă vreme pentru asigurarea prestării bunului sustras, inculpatul a dat o

palmă, nu încape nici o îndoială în privința corectei încadrări juridice în

infracțiunea de tâlhărie, nu de furt.

Apărarea recurentului, în sensul că

palma a dat-o fără legătură cu sustragerea, numai pentru că era beat, a fost

infirmată de probe.

Fiind o critică nejustificată,

recursul urmează a fi respins, în conform cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va face și aplicarea

corespunzătoare dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 40 din 27 februarie

2003 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsă arestarea

preventivă de la 5 august 2002 la 15 noiembrie 2002.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.