ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4046/2003

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 59 din 6 februarie 2001 a Tribunalului Iași a fost condamnat printre alții, inculpatul B.C. la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive de la 22 februarie 1997, la 23 februarie 1997 și de la 25 februarie 1997, la 25 aprilie 1997. Totodată, s-a disjuns acțiunea civilă. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul B.Y.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul B.Y.A. a venit în România în vara anului 1996 pentru a prospecta piața în vederea încheierii unor contracte economice. La data de 31 octombrie 1996, inculpatul a deschis în Iași, fără nici un drept, un punct de recrutare de forță de muncă pentru detașarea în Israel în numele firmei D.B.S.A.T.I. BV Import Export din Israel, fără a fi înregistrat și fără a avea vreo înțelegere cu acea firmă. În vederea desfășurării acestei activități, inculpatul B.Y.A. a angajat 4 secretare și în calitate de director general al firmei pe inculpatul B.C., care deși știa că punctul de recrutare nu este înregistrat, a început să desfășoare activități pentru recrutarea forței de muncă.

În urma unor anunțuri în presa locală, s-au prezentat la sediul firmei până la data de 21 decembrie 1996, un număr de 412 persoane cărora inculpații le-au relatat că există posibilitatea să lucreze în Israel pe diferite șantiere, cu toate că li s-a spus că pentru obținerea pașaportului, pentru vizita medicală și pentru procurarea biletelor de călătorie sunt necesare plățile unor sume cuprinse între 25.000 lei și 140 dolari S.U.A. Sumele menționate au fost primite de ambii inculpați, prin depunerea la conturile indicate de către aceștia. La data de 22 decembrie 1996, inculpatul B.Y.A. a părăsit România, însă activitatea firmei a continuat prin directorul B.C. După plecarea inculpatului B.Y.A., coinculpatul B.C.

a fost anunțat printr-un fax să nu mai recruteze forță de muncă, în perioada 22 decembrie 1996 – 20 februarie 1997, inculpatul B.C. a mai contractat un număr de 88 persoane de la care a primit câte 140 dolari S.U.A. și câte 25.000 lei, din care o parte i-a depus într-un cont bancar pe numele său, o parte a transferat-o în străinătate, iar o parte a fost folosită la despăgubirea unor solicitanți care cereau restituirea sumelor depuse. Până la data de 22 decembrie 1996, inculpatul B.C., împreună cu B.Y.A., au încasat suma de 54.000 dolari S.U.A., 13.934.000 lei și 600 mărci germane, reprezentând în total 199.131.000 lei, iar în perioada 22 decembrie 1996 – 20 februarie 1997, inculpatul B.C. a încasat 130.019.580 lei.

Cu toate insistențele și intervențiile făcute persoanele care au dat sumele cerute de inculpați, nu au plecat în străinătate, și numai 67 din ele li s-au restituit sumele date. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza notelor de constatare, proceselor verbale cu chitanțe emise de B., chitanțele de plată a sumelor, proceselor verbale cuprinzând date referitoare la încheierea contractelor, adresei cu contul inculpatului B.Y.A., faxului primit de inculpatul B.C., notei de constatare a Administrației Financiare, adresei Camerei de Comerț, declarațiilor părților vătămate, depozițiilor martorilor P.C., T.M., M.C., B.D. și S.V., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 226 din 11 iulie 2002, a admis apelul formulat de inculpatul B.C.

pe care a desființat-o în parte, în latura penală și a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune de la 9 ani închisoare, la 7 ani și 10 luni închisoare. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a învederat că a fost un simplu executant, iar pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând reducerea acesteia. Recursul nu este fondat. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului. Pericolul social rezidă în modalitatea în care infracțiunea a fost comisă (deschiderea unei firme fictive pentru recrutarea de forță de muncă), perioadă relativ îndelungată în care s-a derulat activitatea infracțională (octombrie 1996 – februarie 1997) numărul mare de părți vătămate (412 persoane păgubite) valoarea mare a prejudiciului creat.

Pe de altă parte, la dozarea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere și poziția sinceră avută de inculpat în faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorească, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, precum și împrejurarea că acesta a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciilor cauzate părților civile (sub aspectul laturii civile cauza a fost dispusă prin sentința instanței de fond). Aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanța de control judiciar care a redus pedeapsa aplicată la 7 ani și 10 luni închisoare, pedeapsă care, în raport de considerentele expuse apar ca just individualizate și de natură să realizeze scopul coercitiv și preventiv educativ al sancțiunii.

Ca atare, recursul declarat de inculpat este nefondat și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 226 din 11 iulie 2002 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.