ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.09.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4046/2003

HOTĂRÂRE
26.09.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4046/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59 din 6

februarie 2001 a Tribunalului Iași a fost condamnat printre alții, inculpatul

B.C. la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive de la 22 februarie

1997, la 23 februarie 1997 și de la 25 februarie 1997, la 25 aprilie 1997.

Totodată, s-a disjuns acțiunea

civilă.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat și inculpatul B.Y.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare în baza art.

215 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul B.Y.A. a venit în România

în vara anului 1996 pentru a prospecta piața în vederea încheierii unor

contracte economice. La data de 31 octombrie 1996, inculpatul a deschis în

Iași, fără nici un drept, un punct de recrutare de forță de muncă pentru

detașarea în Israel în numele firmei D.B.S.A.T.I. BV Import Export din Israel,

fără a fi înregistrat și fără a avea vreo înțelegere cu acea firmă.

În vederea desfășurării acestei

activități, inculpatul B.Y.A. a angajat 4 secretare și în calitate de director

general al firmei pe inculpatul B.C., care deși știa că punctul de recrutare nu

este înregistrat, a început să desfășoare activități pentru recrutarea forței

de muncă.

În urma unor anunțuri în presa

locală, s-au prezentat la sediul firmei până la data de 21 decembrie 1996, un

număr de 412 persoane cărora inculpații le-au relatat că există posibilitatea

să lucreze în Israel pe diferite șantiere, cu toate că li s-a spus că pentru

obținerea pașaportului, pentru vizita medicală și pentru procurarea biletelor

de călătorie sunt necesare plățile unor sume cuprinse între 25.000 lei și 140

dolari S.U.A.

Sumele menționate au fost primite de

ambii inculpați, prin depunerea la conturile indicate de către aceștia.

La data de 22 decembrie 1996,

inculpatul B.Y.A. a părăsit România, însă activitatea firmei a continuat prin

directorul B.C.

După plecarea inculpatului B.Y.A.,

coinculpatul B.C. a fost anunțat printr-un fax să nu mai recruteze forță de

muncă, în perioada 22 decembrie 1996 – 20 februarie 1997, inculpatul B.C. a mai

contractat un număr de 88 persoane de la care a primit câte 140 dolari S.U.A.

și câte 25.000 lei, din care o parte i-a depus într-un cont bancar pe numele

său, o parte a transferat-o în străinătate, iar o parte a fost folosită la

despăgubirea unor solicitanți care cereau restituirea sumelor depuse.

Până la data de 22 decembrie 1996,

inculpatul B.C., împreună cu B.Y.A., au încasat suma de 54.000 dolari S.U.A.,

13.934.000 lei și 600 mărci germane, reprezentând în total 199.131.000 lei, iar

în perioada 22 decembrie 1996 – 20 februarie 1997, inculpatul B.C. a încasat

130.019.580 lei.

Cu toate insistențele și

intervențiile făcute persoanele care au dat sumele cerute de inculpați, nu au

plecat în străinătate, și numai 67 din ele li s-au restituit sumele date.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza notelor de constatare, proceselor verbale cu chitanțe emise

de B., chitanțele de plată a sumelor, proceselor verbale cuprinzând date

referitoare la încheierea contractelor, adresei cu contul inculpatului B.Y.A.,

faxului primit de inculpatul B.C., notei de constatare a Administrației

Financiare, adresei Camerei de Comerț, declarațiilor părților vătămate,

depozițiilor martorilor P.C., T.M., M.C., B.D. și S.V., probe coroborate cu

declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 226 din 11 iulie 2002, a admis apelul formulat de inculpatul B.C. pe

care a desființat-o în parte, în latura penală și a redus pedeapsa aplicată

pentru infracțiunea de înșelăciune de la 9 ani închisoare, la 7 ani și 10 luni

închisoare.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs prin care a învederat că a fost un simplu executant, iar

pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând reducerea acesteia.

Recursul nu este fondat.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 52

și art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptei

comise, cât și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.

Pericolul social rezidă în

modalitatea în care infracțiunea a fost comisă (deschiderea unei firme fictive

pentru recrutarea de forță de muncă), perioadă relativ îndelungată în care s-a

derulat activitatea infracțională (octombrie 1996 – februarie 1997) numărul

mare de părți vătămate (412 persoane păgubite) valoarea mare a prejudiciului

creat.

Pe de altă parte, la dozarea

pedepsei, instanța de apel a avut în vedere și poziția sinceră avută de

inculpat în faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorească,

faptul că inculpatul nu are antecedente penale, precum și împrejurarea că

acesta a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciilor cauzate părților

civile (sub aspectul laturii civile cauza a fost dispusă prin sentința

instanței de fond).

Aceste elemente de circumstanțiere

ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanța de control judiciar

care a redus pedeapsa aplicată la 7 ani și 10 luni închisoare, pedeapsă care,

în raport de considerentele expuse apar ca just individualizate și de natură să

realizeze scopul coercitiv și preventiv educativ al sancțiunii.

Ca atare, recursul declarat de

inculpat este nefondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 226 din 11 iulie 2002

a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția penală
. SRL, a reieșit că în imobilul respectiv nu s-au desfășurat niciodată activități specifice sediului unei societăți comerciale, fiind utilizat drept locuință de către I., care a părăsit teritoriul României din data de 15.11.2010, cu puțin t
ÎCCJ 2011-04-15
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1531/2011
ultim aspect, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, a fost depus contractul de comodat, încheiat la data de 2 martie 2005 între martorul N.V. și SC F.I. SRL, reprezentată de inculpat, obiectul contractului constitui
ÎCCJ 2014-04-24
0,91
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1435/2014
modificată și completată. Din cuprinsul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale s-a reținut următoarea situație de fapt: La începutul lunii august 2010, în baza Contractului nr. 191109-370, SC T. SA cu sediul în Focșani
ÎCCJ
0,91
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2515/2012
-au desfășurat activitatea comercială, T.E., având informații vagi despre posibila existență a unui dosar penal pe numele lui și a societății instrumentat de un anume „P." i-a povestit situația inculpatului. Acesta auzind numele „P.,, i-a c
ÎCCJ
0,91
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2010
întâlneau cu inculpatul I. și discutau cu acesta însă nu poate să precizeze ce relații aveau (fila 171 dosar instanță). 6. Depoziția martorei D.E.N., care a arătat că: în perioada noiembrie 1999 până în ianuarie 2000 deci circa 3 luni a luc
Sursă