ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 749/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 169 din 9 mai 2002 a Tribunalului Bacău, pronunțată într-un al doilea ciclu procesual, după casarea hotărârilor anterioare prin decizia penală nr. 5346 din 5 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, inculpatul D.C. a fost condamnat la 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, în noaptea de 25 spre 26 august 2000, inculpatul D.C. a supus-o pe concubina sa C.M. unor violențe repetate și grave, în urma cărora aceasta a decedat în seara zilei de 26 august 2001 la domiciliul inculpatului din comuna Secuieni, județul Bacău.

Potrivit raportului de constatare medico-legală moartea victimei a fost violentă și s-a datorat stopului cardio-respirator acut, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural închis, cu localizare în emisfera cerebrală stângă. Leziunea s-a produs prin lovirea repetată a extremității cefalice cu mijloace contondente. Prin decizia penală nr. 322 din 10 octombrie 2002, Curtea de Apel Bacău a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de inculpatul D.C. împotriva sentinței primei instanțe. Împotriva deciziei instanței de apel inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea sa deoarece nu el este autorul actelor de violență care au cauzat decesul victimei, iar în subsidiar, restituirea dosarului la procuror, în vederea completării urmăririi penale pentru stabilirea adevărului.

Recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză și anume declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor ascultați în cele două cicluri procesuale, actele de constatare și de expertiza medico-legală și celelalte dovezi, rezultă că inculpatul fusese părăsit de concubina sa la data de 23 august 2000, după neînțelegeri și conflicte existente între ei de mai multe timp. Aflând că, după ce l-a părăsit, victima s-a refugiat într-un sat vecin, la domiciliul lui N.V., inculpatul a plecat în noaptea de 25 august 2000, împreună cu sora sa C.M. și concubinul acesteia, B.D. să o aducă acasă. Găsind-o pe C.M.

dormind în casa lui N.V., inculpatul a trezit-o din somn și a târât-o pe jos până acasă în comuna Secuieni, îmbrâncind-o, trântind-o la pământ și călcând-o în picioare, lovind-o cu pumnii, după care, ajunși la destinație, a aruncat-o într-un pat și, cu toate că se afla, în mod evident, într-o stare gravă, abia mai respira, nu i-a acordat nici o îngrijire, astfel că în seara de 26 august 2000 victima a decedat. Apărarea inculpatului, în sensul că nu el este autorul violențelor care au cauzat decesul victimei ci N.V. nu s-a confirmat, faptele așa cum au fost reținute în considerentele hotărârii de condamnare, fiind dovedite, în mod concludent, cu declarațiile tuturor martorilor, inclusiv a celor ascultați în al doilea ciclu procesual, la cererea inculpatului.

În consecință, constatând că în cauză s-au administrat toate probele necesare stabilirii adevărului și că vinovăția inculpatului a fost stabilită în mod corect pe baza acestor probe, urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 322 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 august 2000 la 14 februarie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2003.