ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 749/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 169 din 9 mai

2002 a Tribunalului Bacău, pronunțată într-un al doilea ciclu procesual, după

casarea hotărârilor anterioare prin decizia penală nr. 5346 din 5 decembrie

2001 a Curții Supreme de Justiție, inculpatul

D.C.

a fost condamnat la 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în fapt că, în noaptea de 25 spre 26 august 2000, inculpatul

D.C. a supus-o pe concubina sa C.M. unor violențe repetate și grave, în urma

cărora aceasta a decedat în seara zilei de 26 august 2001 la domiciliul

inculpatului din comuna Secuieni, județul Bacău.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală moartea victimei a fost violentă și s-a datorat stopului

cardio-respirator acut, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral cu hematom

subdural închis, cu localizare în emisfera cerebrală stângă. Leziunea s-a

produs prin lovirea repetată a extremității cefalice cu mijloace contondente.

Prin decizia penală nr. 322 din 10

octombrie 2002, Curtea de Apel Bacău a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat

de inculpatul D.C. împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei instanței de apel

inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea sa deoarece nu el este

autorul actelor de violență care au cauzat decesul victimei, iar în subsidiar,

restituirea dosarului la procuror, în vederea completării urmăririi penale

pentru stabilirea adevărului.

Recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză și

anume declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor ascultați în cele două

cicluri procesuale, actele de constatare și de expertiza medico-legală și

celelalte dovezi, rezultă că inculpatul fusese părăsit de concubina sa la data

de 23 august 2000, după neînțelegeri și conflicte existente între ei de mai

multe timp.

Aflând că, după ce l-a părăsit,

victima s-a refugiat într-un sat vecin, la domiciliul lui N.V., inculpatul a

plecat în noaptea de 25 august 2000, împreună cu sora sa C.M. și concubinul

acesteia, B.D. să o aducă acasă.

Găsind-o pe C.M. dormind în casa lui

N.V., inculpatul a trezit-o din somn și a târât-o pe jos până acasă în comuna

Secuieni, îmbrâncind-o, trântind-o la pământ și călcând-o în picioare, lovind-o

cu pumnii, după care, ajunși la destinație, a aruncat-o într-un pat și, cu

toate că se afla, în mod evident, într-o stare gravă, abia mai respira, nu i-a

acordat nici o îngrijire, astfel că în seara de 26 august 2000 victima a

decedat.

Apărarea inculpatului, în sensul că

nu el este autorul violențelor care au cauzat decesul victimei ci N.V. nu s-a

confirmat, faptele așa cum au fost reținute în considerentele hotărârii de

condamnare, fiind dovedite, în mod concludent, cu declarațiile tuturor

martorilor, inclusiv a celor ascultați în al doilea ciclu procesual, la cererea

inculpatului.

În consecință, constatând că în

cauză s-au administrat toate probele necesare stabilirii adevărului și că

vinovăția inculpatului a fost stabilită în mod corect pe baza acestor probe,

urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea sa la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr.

322 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 august 2000 la 14 februarie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 februarie 2003.