ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 177/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 177/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința nr. 1266 din 20 decembrie 2002 a condamnat pe

inculpatele:

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 215

1

alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C.

pen., la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- art. 282 alin. (1) C. pen.,

combinat cu art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74

lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare și un an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- art. 291 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit.

c) C. pen., la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) și art. art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și a menținut starea de

arest.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

confiscat de la inculpata T.M. aparatura electronică folosită pentru

falsificarea bancnotelor de 100 dolari S.U.A. și 1000 C.H.F. (o imprimantă, un

scanner, una unitate centrală calculator, două alimentatoare, patru cabluri.

În baza art. 118 lit. a) C. pen., a

confiscat bancnotele falsificate de inculpată, aflate la camera de corpuri

delicte.

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 215

1

alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit.

a) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen.;

- 289 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același

cod, la 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3

ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

A dedus prevenția de la 11 iulie

2002 și a menținut starea de arest.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., a

dispus desființarea totală a ordinelor de încasare falsificate de inculpată.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., a admis acțiunea civilă a

părții civile B.E.I.R. E. SA și a obligat, în solidar, cele două inculpate la

plata contravalorii în lei a sumelor de 90.438 dolari S.U.A. și 34.000 C.H.F.

cu dobândă de la data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a

debitului.

A menținut măsura sechestrului

asigurator dispusă în cursul urmăririi penale, conform ordonanțelor din 18

iulie 2002.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 11 iulie 2002, s-a

efectuat de către reprezentanți ai D.A.C.I. din cadrul E. SA, o verificare

privind situația valorilor momentan aflate în tezaurul sucursalei București,

ocazie cu care s-a constatat că în pachetele de bancnote de câte 100 bucăți cu

valoare de 100 dolari S.U.A., bancnotele originale au fost înlocuite cu copii

xerox color. Astfel, în fiecare pachet, deasupra se aflau bancnote originale

iar în interior bancnote false sau bancnote originale cu valoare de un dolar.

În urma verificării numerarului din

tezaur a rezultat o lipsă în gestiunea de dolari în valoare de 90.334 dolari

S.U.A.

Cu ocazia audierii în faza de

urmărire penală, cele două inculpate care îndeplineau funcția de casier

coordonator și, respectiv, casier, având conform fișei postului atribuții de

gestiune asupra sumelor în valută, au recunoscut faptul că, în cursul lunii

iunie 2002 și-au însușit împreună din gestiune în două rânduri, suma constatată

lipsă din gestiune, banii astfel obținuți fiind folosiți în interes personal.

Pentru realizarea acestui scop, cele

două inculpate s-au înțeles, după efectuarea controlului periodic de către

cenzori care a avut loc în anul 2002, să-și însușească sume de bani din

gestiunea în valută pentru a-și achita astfel datoriile acumulate, precum și în

alte scopuri. Referitor la acest aspect, din declarațiile martorului G.A.

rezultă că inculpata S.O. avea o situație familială grea, soțul fiind grav

bolnav, astfel încât inculpata avea nevoie de bani pentru a asigura acestuia un

tratament medical de specialitate, precum și pentru a asigura condiții

corespunzătoare copiilor săi în vederea continuării studiilor.

În ce privește pe inculpata T.M.,

din declarațiile martorilor N.C. și M.G. rezultă că o parte din  banii sustrași

le-au fost împrumutați pentru acoperirea unor nevoi personale, cei doi martori

nerestituind până în prezent inculpatei în integralitate sumele împrumutate.

De asemenea, cele două inculpate au

hotărât ca suma ce urma să fie sustrasă dintr-un pachet de 100.000 dolari

S.U.A. să fie înlocuită cu bancnote reale de un dolar S.U.A., care aveau

aceleași dimensiuni cu bancnote reale de 100 dolari S.U.A., cât și cu bancnote

de 100 dolari S.U.A. falsificate prin copiere cu aparatură electronică de care

dispunea inculpata T.M.

În realizarea rezoluției

infracționale, inculpata T.M. a efectuat bancnotele falsificate în modalitatea

descrisă mai sus și conform înțelegerii, la câteva zile după controlul

cenzorilor, cele două inculpate și-au însușit în două rânduri, în cursul lunii

iunie 2002, din pachetul de 100 dolari S.U.A. ce conținea 1000 bucăți suma de

90.334 dolari S.U.A., din care circa 30.000 dolari S.U.A. i-au revenit

inculpatei S.O., diferența fiind luată de inculpata T.M.

La data de 5 august 2002, casiera

C.D. în urma unei operațiuni de încasare de 20 franci elvețieni a solicitat deschiderea

tezaurului pentru a depune suma într-un plic în care se aflau, de asemenea,

bancnote, ocazie cu care a constatat că în plicul respectiv se aflau 31 de

bancnote false în valoare de câte 1000 franci elvețieni cu seria 96 E 5882242.

În urma verificării dispuse de către

conducerea băncii s-a constatat existența a încă cinci bancnote de 100 dolari

S.U.A. false, patru dintre ele prezentând aceeași serie cu cele 343 bancnote

falsificate de inculpata T.M. și găsite în urma controlului din care nu s-a putut

stabili persoana care a falsificat-o, astfel încât s-a dispus disjungerea

cauzei pentru continuarea cercetărilor.

Cu privire la aceste bancnote, a

rezultat că la începutul anului 2001, inculpata T.M. a falsificat o bancnotă de

1000 franci elvețieni pe care ulterior a multiplicat-o în înțelegere cu

inculpata S.O., a introdus în gestiune bancnotele falsificate, iar în schimbul

lor a retras din cont echivalentul în dolari în bancnote autentice.

Pentru a se crea aparența unei

operațiuni de încasare reală, inculpata S.O. a atestat în fals depunerea

sumelor, de ordinele de încasare întocmite de operatorul de cont, iar

înscrisurile false au fost folosite de inculpata T.M. pentru creditarea

contului personal, însușirea sumelor rezultate.

Atât cele 347 bancnote în valoare de

câte 100 dolari S.U.A., cât și cele 34 bancnote de către 1000 franci elvețieni

au fost falsificate de inculpata T.M. la domiciliul său, folosind în acest scop

un scanner, un calculator și o imprimantă.

Conform raportului de expertiză

grafică efectuat în cauză, cele 343 bancnote prelucrate au fost falsificate

prin copiere.

Modul de operare folosit de către

cele două inculpate în realizarea rezoluției infracționale a fost descris pe

larg în depozițiile pe care acestea le-au dat în cele două faze ale procesului

penal. De asemenea, condițiile în care a fost depistată activitatea inculpatei

este prezentată în procesele-verbale de control, precum și declarațiile

martorilor de atribuții de control din cadrul E. SA.

În ce privește cererea de schimbare

a încadrării juridice, prima instanță a reținut că operațiile materiale

realizate de cele două inculpate pentru efectuarea bancnotelor falsificate,

atestarea în fals a depunerii sumelor în franci elvețieni, folosirea ordinelor

de încasare astfel falsificate se încadrează în înțelegerea prealabilă a

inculpatelor, apărând ca acte materiale continuate în timp, de realizarea unei

singure rezoluții infracționale. Împrejurarea că inculpatele nu au executat una

în prezența alteia activitățile ce intră în conținutul laturii obiective a

infracțiunilor săvârșite este lipsit de relevanță sub aspectul caracterizării

poziției lor juridice de coautor din moment ce pe baza unei înțelegeri

prealabile fiecare a executat activități caracteristice acestor infracțiuni. Nu

este deci necesar ca fiecare participant să realizeze singur întreaga

activitate de însușire, fiind posibil ca în baza unei înțelegeri fiecare

coautor să comită delapidare, faptele lor fiind astfel concordante sub aspect

material și psihic.

De altfel, între existența

infracțiunii continuate este suficient ca făptuitorul, la momentul luării

hotărârii să prevadă numai linii generale, condițiile în care se vor comite

acțiunile componente, această reprezentare neimpunând în mod necesar o imagine

exactă a acțiunilor ce urmează a fi înfăptuite.

Ca atare, în speță, existența unei

rezoluții unice, rezultă neîndoios din împrejurarea că toate acțiunile

constitutive ale infracțiunii de delapidare au fost comise în condiții de fapt

similare la scurte intervale de timp, fiind practicat același sistem de

însușire a unor importante sume de bani din patrimoniul părții civile.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, precum și inculpatele T.M. și S.O.

În motivarea apelului, parchetul a

criticat sentința pentru netemeinicia pedepselor aplicate celor două inculpate,

impunându-se o pedeapsă mai severă, precum și pentru neaplicarea pedepsei

complementare în varianta prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

În ceea ce privește apelurile

inculpatelor, acestea au reiterat, în principal, solicitarea formulată în fața

instanței de fond, respectiv, de schimbare a încadrării juridice în două

infracțiuni de delapidare sub forma autoratului, respectiv complicității, iar

în subsidiar, aplicarea unei pedepse mai reduse, ținând seama de atitudinea

manifestată de inculpate pe parcursul procesului penal.

Prin decizia nr. 169/ A din 24

martie 2003, pronunțată de secția a II-a penală de la Curtea de Apel București,

a fost admis apelul parchetului și au fost respinse ca nefondate, apelurile

declarate de inculpate.

Sentința a fost desființată în parte

și rejudecând în fond, au fost descontopite pedepsele.

Au fost majorate pedepsele aplicate

inculpatelor pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 și art. 76 C.

pen., de la 4 ani și 6 luni închisoare T.M. și 3 ani și 6 luni închisoare S.O.

la câtre 7 ani închisoare.

A fost completată pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., cu lit.

c).

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatele să execute 7 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., inculpata T.M. și pedeapsa de 7 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., inculpata S.O.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și s-a dedus prevenția de la 11 iulie 2002 la zi.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatele.

Prin recursul procurorului, decizia

este criticată pentru greșita individualizare a pedepselor, caz de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. S-a motivat că pericolul

social deosebit al faptelor săvârșite și calitatea celor două inculpate cum și

poziția procesuală, impunea aplicarea unor pedepse fără reținerea de

circumstanțe atenuante.

Inculpatele au criticat decizia și

sentința ca nelegale și netemeinice și au solicitat casarea lor și schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin.

(2) C. pen., în infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen. și reducerea pedepselor, cazuri de casare prevăzute de art.

385

9

alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările de la

dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că

recursul parchetului este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatele au delapidat 90.438

dolari S.U.A. și 34.000 franci elvețieni, contravaloarea acestora la cursul de

schimb în luna iulie 2002 depășind 3.500.000.000 lei prejudiciu care atrage

încadrarea juridică prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C. pen.,

delapidare care a avut consecințe deosebit de grave și pentru care pedeapsa

este de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Faptele săvârșite de inculpate

prezintă un pericol social deosebit atât prin urmarea produsă, dar mai ales prin

modalitatea în care cele două au acționat. Potrivit înțelegerii, bancnotele

false de 1000 C.H.F. care nu aveau mișcare erau introduse de inculpata T.M.,

primite de S.O., după care i se elibera inculpatei T.M. contravaloarea în

valută cu mișcarea a doua, dolari S.U.A.

O altă modalitate, aceea de

introducere de dolari S.U.A. falși și sustragerea de dolari S.U.A. reali și în

fine înlocuirea de bancnote originale de 100 dolari S.U.A. cu bancnote de un

dolar S.U.A.

Pentru a crea impresia unor

operațiuni reale de încasare, inculpatele au atestat în fals depunerea sumelor

pe ordine de încasare întocmite de operatorul de cont și pe care ulterior,

le-au folosit la creditarea conturilor personale.

Calitatea celor două inculpate, de

casiere, pe care o aveau potrivit fișei postului, atribuții de gestiune asupra

sumelor în valută, calitate de care s-au folosit pentru a produce o pagubă

importantă părții civile nu a primit semnificația cuvenită în procesul de

individualizare a pedepselor.

Activitatea procesuală a inculpatelor

care în mod nesincer au încercat să ascundă aflarea adevărului, susținând că nu

au acționat în baza unei înțelegeri și că au delapidat separat suma de bani nu

a fost nici ea apreciată corect.

În fine, deși inculpatelor li s-a

cerut în cursul controlului să aducă și să depună în tezaur sumele sustrase ori

parte din ele, acestea nu au întreprins nici un efort în acest sens.

Așa fiind, reținerea de circumstanțe

atenuante nu se justifică, motiv pentru care urmează ca prin admiterea

recursului să fie înlăturate.

Având în vedere valoarea

prejudiciului și faptul că inculpatele nu au antecedente penale, urmează ca

pedepsele ce vor fi aplicate să fie orientate înspre minimul special, existând

suficiente temeiuri că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi

atins și inculpatele prevenite de a mai săvârși infracțiuni.

Pentru cele ce preced, recursurile

inculpatelor urmează a fi respinse, ca nefondate, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul

preventiv executat de la 11 iulie 2002 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 169 din 24

martie 2003 a Curții de Apel București, secția II penală, privind pe

inculpatele T.M. și S.O.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 1266 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția II

penală, cu privire la reținerea în favoarea inculpatelor a circumstanțelor

atenuante.

Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.,

art. 74 și art. 76 C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatei T.M. în pedepsele componente, după cum urmează:

- 7 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen. și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.;

- 2 ani închisoare și un an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1), combinat cu art. 284 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.;

- 2 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatei T.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 7 ani închisoare la

11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen., combinat

cu art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 2 ani

închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen., la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată

aceleiași inculpate pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 2 luni închisoare la un an

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele, inculpata T.M. urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatei S.O. în pedepsele componente, după cum urmează:

- 7 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.;

- 5 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată acestei

inculpate pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 7 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., la 10

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată aceleiași

inculpate pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 5 luni închisoare la un an

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele urmând ca, în final, inculpata S.O. să

execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatele T.M. și S.O. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepse reținerea și

arestarea preventivă de la 11 iulie 2002 până la 13 ianuarie 2004, pentru

fiecare inculpată.

Obligă inculpatele la câte 1.100.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2004.