ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 177/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 1266 din 20 decembrie 2002 a condamnat pe inculpatele: 1. T.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - art. 282 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și a menținut starea de arest. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpata T.M. aparatura electronică folosită pentru falsificarea bancnotelor de 100 dolari S.U.A. și 1000 C.H.F. (o imprimantă, un scanner, una unitate centrală calculator, două alimentatoare, patru cabluri. În baza art. 118 lit. a) C. pen., a confiscat bancnotele falsificate de inculpată, aflate la camera de corpuri delicte.

2. S.O., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen.; - 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, la 5 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A dedus prevenția de la 11 iulie 2002 și a menținut starea de arest. În temeiul art. 348 C. proc.

pen., a dispus desființarea totală a ordinelor de încasare falsificate de inculpată. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., a admis acțiunea civilă a părții civile B.E.I.R. E. SA și a obligat, în solidar, cele două inculpate la plata contravalorii în lei a sumelor de 90.438 dolari S.U.A. și 34.000 C.H.F. cu dobândă de la data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a debitului. A menținut măsura sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale, conform ordonanțelor din 18 iulie 2002. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 11 iulie 2002, s-a efectuat de către reprezentanți ai D.A.C.I.

din cadrul E. SA, o verificare privind situația valorilor momentan aflate în tezaurul sucursalei București, ocazie cu care s-a constatat că în pachetele de bancnote de câte 100 bucăți cu valoare de 100 dolari S.U.A., bancnotele originale au fost înlocuite cu copii xerox color. Astfel, în fiecare pachet, deasupra se aflau bancnote originale iar în interior bancnote false sau bancnote originale cu valoare de un dolar. În urma verificării numerarului din tezaur a rezultat o lipsă în gestiunea de dolari în valoare de 90.334 dolari S.U.A. Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, cele două inculpate care îndeplineau funcția de casier coordonator și, respectiv, casier, având conform fișei postului atribuții de gestiune asupra sumelor în valută, au recunoscut faptul că, în cursul lunii iunie 2002 și-au însușit împreună din gestiune în două rânduri, suma constatată lipsă din gestiune, banii astfel obținuți fiind folosiți în interes personal.

Pentru realizarea acestui scop, cele două inculpate s-au înțeles, după efectuarea controlului periodic de către cenzori care a avut loc în anul 2002, să-și însușească sume de bani din gestiunea în valută pentru a-și achita astfel datoriile acumulate, precum și în alte scopuri. Referitor la acest aspect, din declarațiile martorului G.A. rezultă că inculpata S.O. avea o situație familială grea, soțul fiind grav bolnav, astfel încât inculpata avea nevoie de bani pentru a asigura acestuia un tratament medical de specialitate, precum și pentru a asigura condiții corespunzătoare copiilor săi în vederea continuării studiilor. În ce privește pe inculpata T.M., din declarațiile martorilor N.C. și M.G.

rezultă că o parte din banii sustrași le-au fost împrumutați pentru acoperirea unor nevoi personale, cei doi martori nerestituind până în prezent inculpatei în integralitate sumele împrumutate. De asemenea, cele două inculpate au hotărât ca suma ce urma să fie sustrasă dintr-un pachet de 100.000 dolari S.U.A. să fie înlocuită cu bancnote reale de un dolar S.U.A., care aveau aceleași dimensiuni cu bancnote reale de 100 dolari S.U.A., cât și cu bancnote de 100 dolari S.U.A. falsificate prin copiere cu aparatură electronică de care dispunea inculpata T.M. În realizarea rezoluției infracționale, inculpata T.M. a efectuat bancnotele falsificate în modalitatea descrisă mai sus și conform înțelegerii, la câteva zile după controlul cenzorilor, cele două inculpate și-au însușit în două rânduri, în cursul lunii iunie 2002, din pachetul de 100 dolari S.U.A.

ce conținea 1000 bucăți suma de 90.334 dolari S.U.A., din care circa 30.000 dolari S.U.A. i-au revenit inculpatei S.O., diferența fiind luată de inculpata T.M. La data de 5 august 2002, casiera C.D. în urma unei operațiuni de încasare de 20 franci elvețieni a solicitat deschiderea tezaurului pentru a depune suma într-un plic în care se aflau, de asemenea, bancnote, ocazie cu care a constatat că în plicul respectiv se aflau 31 de bancnote false în valoare de câte 1000 franci elvețieni cu seria 96 E 5882242. În urma verificării dispuse de către conducerea băncii s-a constatat existența a încă cinci bancnote de 100 dolari S.U.A. false, patru dintre ele prezentând aceeași serie cu cele 343 bancnote falsificate de inculpata T.M.

și găsite în urma controlului din care nu s-a putut stabili persoana care a falsificat-o, astfel încât s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor. Cu privire la aceste bancnote, a rezultat că la începutul anului 2001, inculpata T.M. a falsificat o bancnotă de 1000 franci elvețieni pe care ulterior a multiplicat-o în înțelegere cu inculpata S.O., a introdus în gestiune bancnotele falsificate, iar în schimbul lor a retras din cont echivalentul în dolari în bancnote autentice. Pentru a se crea aparența unei operațiuni de încasare reală, inculpata S.O. a atestat în fals depunerea sumelor, de ordinele de încasare întocmite de operatorul de cont, iar înscrisurile false au fost folosite de inculpata T.M.

pentru creditarea contului personal, însușirea sumelor rezultate. Atât cele 347 bancnote în valoare de câte 100 dolari S.U.A., cât și cele 34 bancnote de către 1000 franci elvețieni au fost falsificate de inculpata T.M. la domiciliul său, folosind în acest scop un scanner, un calculator și o imprimantă. Conform raportului de expertiză grafică efectuat în cauză, cele 343 bancnote prelucrate au fost falsificate prin copiere. Modul de operare folosit de către cele două inculpate în realizarea rezoluției infracționale a fost descris pe larg în depozițiile pe care acestea le-au dat în cele două faze ale procesului penal. De asemenea, condițiile în care a fost depistată activitatea inculpatei este prezentată în procesele-verbale de control, precum și declarațiile martorilor de atribuții de control din cadrul E. SA.

În ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice, prima instanță a reținut că operațiile materiale realizate de cele două inculpate pentru efectuarea bancnotelor falsificate, atestarea în fals a depunerii sumelor în franci elvețieni, folosirea ordinelor de încasare astfel falsificate se încadrează în înțelegerea prealabilă a inculpatelor, apărând ca acte materiale continuate în timp, de realizarea unei singure rezoluții infracționale. Împrejurarea că inculpatele nu au executat una în prezența alteia activitățile ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunilor săvârșite este lipsit de relevanță sub aspectul caracterizării poziției lor juridice de coautor din moment ce pe baza unei înțelegeri prealabile fiecare a executat activități caracteristice acestor infracțiuni.

Nu este deci necesar ca fiecare participant să realizeze singur întreaga activitate de însușire, fiind posibil ca în baza unei înțelegeri fiecare coautor să comită delapidare, faptele lor fiind astfel concordante sub aspect material și psihic. De altfel, între existența infracțiunii continuate este suficient ca făptuitorul, la momentul luării hotărârii să prevadă numai linii generale, condițiile în care se vor comite acțiunile componente, această reprezentare neimpunând în mod necesar o imagine exactă a acțiunilor ce urmează a fi înfăptuite. Ca atare, în speță, existența unei rezoluții unice, rezultă neîndoios din împrejurarea că toate acțiunile constitutive ale infracțiunii de delapidare au fost comise în condiții de fapt similare la scurte intervale de timp, fiind practicat același sistem de însușire a unor importante sume de bani din patrimoniul părții civile.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, precum și inculpatele T.M. și S.O. În motivarea apelului, parchetul a criticat sentința pentru netemeinicia pedepselor aplicate celor două inculpate, impunându-se o pedeapsă mai severă, precum și pentru neaplicarea pedepsei complementare în varianta prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. În ceea ce privește apelurile inculpatelor, acestea au reiterat, în principal, solicitarea formulată în fața instanței de fond, respectiv, de schimbare a încadrării juridice în două infracțiuni de delapidare sub forma autoratului, respectiv complicității, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse mai reduse, ținând seama de atitudinea manifestată de inculpate pe parcursul procesului penal.

Prin decizia nr. 169/ A din 24 martie 2003, pronunțată de secția a II-a penală de la Curtea de Apel București, a fost admis apelul parchetului și au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpate. Sentința a fost desființată în parte și rejudecând în fond, au fost descontopite pedepsele. Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatelor pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 și art. 76 C. pen., de la 4 ani și 6 luni închisoare T.M. și 3 ani și 6 luni închisoare S.O. la câtre 7 ani închisoare. A fost completată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., cu lit. c). În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatele să execute 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., inculpata T.M.

și pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., inculpata S.O. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a dedus prevenția de la 11 iulie 2002 la zi. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatele. Prin recursul procurorului, decizia este criticată pentru greșita individualizare a pedepselor, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. S-a motivat că pericolul social deosebit al faptelor săvârșite și calitatea celor două inculpate cum și poziția procesuală, impunea aplicarea unor pedepse fără reținerea de circumstanțe atenuante.

Inculpatele au criticat decizia și sentința ca nelegale și netemeinice și au solicitat casarea lor și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen. și reducerea pedepselor, cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen. Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul parchetului este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatele au delapidat 90.438 dolari S.U.A. și 34.000 franci elvețieni, contravaloarea acestora la cursul de schimb în luna iulie 2002 depășind 3.500.000.000 lei prejudiciu care atrage încadrarea juridică prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., delapidare care a avut consecințe deosebit de grave și pentru care pedeapsa este de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi. Faptele săvârșite de inculpate prezintă un pericol social deosebit atât prin urmarea produsă, dar mai ales prin modalitatea în care cele două au acționat. Potrivit înțelegerii, bancnotele false de 1000 C.H.F. care nu aveau mișcare erau introduse de inculpata T.M., primite de S.O., după care i se elibera inculpatei T.M.

contravaloarea în valută cu mișcarea a doua, dolari S.U.A. O altă modalitate, aceea de introducere de dolari S.U.A. falși și sustragerea de dolari S.U.A. reali și în fine înlocuirea de bancnote originale de 100 dolari S.U.A. cu bancnote de un dolar S.U.A. Pentru a crea impresia unor operațiuni reale de încasare, inculpatele au atestat în fals depunerea sumelor pe ordine de încasare întocmite de operatorul de cont și pe care ulterior, le-au folosit la creditarea conturilor personale. Calitatea celor două inculpate, de casiere, pe care o aveau potrivit fișei postului, atribuții de gestiune asupra sumelor în valută, calitate de care s-au folosit pentru a produce o pagubă importantă părții civile nu a primit semnificația cuvenită în procesul de individualizare a pedepselor.

Activitatea procesuală a inculpatelor care în mod nesincer au încercat să ascundă aflarea adevărului, susținând că nu au acționat în baza unei înțelegeri și că au delapidat separat suma de bani nu a fost nici ea apreciată corect. În fine, deși inculpatelor li s-a cerut în cursul controlului să aducă și să depună în tezaur sumele sustrase ori parte din ele, acestea nu au întreprins nici un efort în acest sens. Așa fiind, reținerea de circumstanțe atenuante nu se justifică, motiv pentru care urmează ca prin admiterea recursului să fie înlăturate. Având în vedere valoarea prejudiciului și faptul că inculpatele nu au antecedente penale, urmează ca pedepsele ce vor fi aplicate să fie orientate înspre minimul special, existând suficiente temeiuri că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și inculpatele prevenite de a mai săvârși infracțiuni.

Pentru cele ce preced, recursurile inculpatelor urmează a fi respinse, ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat de la 11 iulie 2002 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 169 din 24 martie 2003 a Curții de Apel București, secția II penală, privind pe inculpatele T.M. și S.O. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 1266 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția II penală, cu privire la reținerea în favoarea inculpatelor a circumstanțelor atenuante. Înlătură art. 34 lit. b) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei T.M. în pedepsele componente, după cum urmează: - 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen.

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.; - 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1), combinat cu art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.; - 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen. Majorează pedeapsa aplicată inculpatei T.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 7 ani închisoare la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Majorează pedeapsa aplicată aceleiași inculpate pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 2 luni închisoare la un an închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, inculpata T.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei S.O. în pedepsele componente, după cum urmează: - 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.; - 5 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Majorează pedeapsa aplicată acestei inculpate pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată aceleiași inculpate pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 5 luni închisoare la un an închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele urmând ca, în final, inculpata S.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele T.M. și S.O. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedepse reținerea și arestarea preventivă de la 11 iulie 2002 până la 13 ianuarie 2004, pentru fiecare inculpată. Obligă inculpatele la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.