ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3149/2004

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Galați, prin sentința

penală nr. 347 din 22 noiembrie 2000, condamnă pe inculpatul P.A. la 10 ani de

închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 71 din același cod.

Inculpatul este obligat la 1.000.000

lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța reține, în esență, că la 1

noiembrie 1998, inculpatul, administrator al S.C. R.I. SRL Rm. Vâlcea

achiziționează de la T.T., administrator al SC V.T. SRL Constanța, un număr de

1650 foi de tablă zincată de 107 milioane lei, pentru care plătește 7.000.000

lei; pentru diferența de 100 milioane lei, emite o filă C.E.C. fără acoperire.

Inculpatul declară apel, peste

termen, susținând că, la data judecării cauzei, se afla în Franța, unde nu a

fost citat.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 477 din 17 septembrie 2002, respinge, ca tardiv, apelul.

Inculpatul declară recurs, reiterând

cererea din apel.

Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, prin decizia nr. 2266 din 15 mai 2003, admite recursul, casează decizia

atacată și trimite cauza, pentru judecarea apelului.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 380 din 27 iunie 2003, admite apelul, peste termen, formulat de

inculpat, desființează în parte sentința penală nr. 347 din 22 noiembrie 2000 a

Tribunalului Galați și schimbă încadrarea juridică din art. 215 alin. (1), (4)

și (5) în art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., în baza căruia îl condamnă la 4

ani de închisoare.

Instanța motivează că apelul

inculpatului întrunește cerințele art. 364 C. proc. pen. și că, prin O.U.G. nr.

207/2000, art. 146 C. pen., a fost modificat, încât înșelăciunea în discuție se

încadrează în alin. (1) și (4) al art. 215 C. pen., și nu în alin. (5) al

aceluiași articol, aplicarea legii mai favorabile, obligatorie, conform art. 13

din același cod, trebuind să fie luată în considerare din oficiu, în baza art.

371 alin. (2) C. proc. pen.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia, motivând că nu a fost citat în Franța și că pedeapsa aplicată

este, și așa, exagerat de mare.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a reținut corect

situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa

aplicată.

Inculpatul a fost citat la

București, la adresa pe care a indicat-o chiar el, încât s-au respectat

exigențele art. 177 din C. proc. pen.

Nu sunt temeiuri pentru reducerea

pedepsei aplicate inculpatului. Cuantumul acestei pedepse a fost dozat cu

respectarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare din oficiu.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., decizia atacată va fi menținută, prin respingerea

recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 380/ A din 27 iunie

2003 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iunie 2004.