ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3149/2004

Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Galați, prin sentința penală nr. 347 din 22 noiembrie 2000, condamnă pe inculpatul P.A. la 10 ani de închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 71 din același cod. Inculpatul este obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța reține, în esență, că la 1 noiembrie 1998, inculpatul, administrator al S.C. R.I. SRL Rm. Vâlcea achiziționează de la T.T., administrator al SC V.T. SRL Constanța, un număr de 1650 foi de tablă zincată de 107 milioane lei, pentru care plătește 7.000.000 lei; pentru diferența de 100 milioane lei, emite o filă C.E.C.

fără acoperire. Inculpatul declară apel, peste termen, susținând că, la data judecării cauzei, se afla în Franța, unde nu a fost citat. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 477 din 17 septembrie 2002, respinge, ca tardiv, apelul. Inculpatul declară recurs, reiterând cererea din apel. Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr. 2266 din 15 mai 2003, admite recursul, casează decizia atacată și trimite cauza, pentru judecarea apelului. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 380 din 27 iunie 2003, admite apelul, peste termen, formulat de inculpat, desființează în parte sentința penală nr. 347 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Galați și schimbă încadrarea juridică din art. 215 alin. (1), (4) și (5) în art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., în baza căruia îl condamnă la 4 ani de închisoare.

Instanța motivează că apelul inculpatului întrunește cerințele art. 364 C. proc. pen. și că, prin O.U.G. nr. 207/2000, art. 146 C. pen., a fost modificat, încât înșelăciunea în discuție se încadrează în alin. (1) și (4) al art. 215 C. pen., și nu în alin. (5) al aceluiași articol, aplicarea legii mai favorabile, obligatorie, conform art. 13 din același cod, trebuind să fie luată în considerare din oficiu, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, motivând că nu a fost citat în Franța și că pedeapsa aplicată este, și așa, exagerat de mare. Recursul este nefondat. Instanța de apel a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa aplicată.

Inculpatul a fost citat la București, la adresa pe care a indicat-o chiar el, încât s-au respectat exigențele art. 177 din C. proc. pen. Nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului. Cuantumul acestei pedepse a fost dozat cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare din oficiu. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., decizia atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 380/ A din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2004.