TOWNLEY v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE FINALĂ Nr. 28093/02 de Gerald David TOWNLEY împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care a stat la 29 august 2006 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl T. L. Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 1 martie 2001, având în vedere decizia parțială din 4 noiembrie 2003, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Gerald David Townley, în prezent decedat, a fost un național britanic născut în 1940. El este reprezentat în fața Curții de către Royds RDW, avocati care practică la Londra. Soția reclamantului a murit la 5 februarie 1991 și a rămas cu un copil născut în 1981. La 22 septembrie 2000, reclamantul a solicitat Agenției de Beneficii pentru plata prestațiilor de securitate socială. El a solicitat beneficii echivalente cu cele la care o văduvă, al căror soț a murit în condiții similare cu cele ale soției sale, ar fi avut dreptul în temeiul Legii privind securitatea socială și beneficiile din 1992 („Legea din 1992”). Legea internă relevantă Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97 , §§§ 14-26, ECHR 2002-IV. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns că legislația britanică în materie de securitate socială și fiscală a discriminat împotriva acestuia din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luată împreună cu art. 8 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. La 11 aprilie 2006, Guvernul reclamantului a informat Curtea că a înțeles că reclamantul este decedat. La 18 mai 2006, Registrul a invitat reprezentanții reclamantului să facă observații cu privire la aceste informații și, de asemenea, să indice dacă, în acest caz, proprietatea reclamantului a dorit să continue cererea. La 1 iunie 2006, avocații au informat Curtea că „nu au auzit nici un reprezentant al proprietății dlui Townley după moartea sa că doresc ca afirmația dlui Townley să continue”. Reclamantul este mort și moștenitorii săi pot fi considerați ca nu mai doresc să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În conformitate cu art. 37 § 1, nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii. Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. T. L. EARLY Josep Casadevall Președintele grefierului

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

Application no. 28093/02

by Gerald David TOWNLEY

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 29

August 2006 as a Chamber composed of:

Mr

J.

Casadevall

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Ms

L.

Mijović

,

Mr

J.

Šikuta,

judges

,

and Mr

T. L. Early

, Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 1 March 2001,

Having regard to the partial decision of 4 November 2003,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Gerald David Townley, now deceased, was a British national born in 1940. He is represented before the Court by Royds RDW, solicitors practising in London.

A.

The circumstances of the case

The applicant’s wife died on 5 February 1991. He was left with one child born in 1981.

On 22 September 2000 the applicant applied to the Benefits Agency for the payment of social security benefits. He applied for benefits equivalent to those to which a widow, whose husband had died in similar circumstances to those of his wife, would have been entitled under the Social Security and Benefits Act 1992 (“the 1992 Act”). His application and his subsequent appealed were refused.

B.

Relevant domestic law

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.

COMPLAINT

The applicant complained that British social security and tax legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

On 11 April 2006 the respondent Government informed the Court that they understood the applicant to be deceased. On 18 May 2006 the Registry invited the applicant’s representatives to comment on this information and also to indicate whether, if this was indeed the case, the applicant’s estate wished to pursue the application.

On 1 June 2006, the lawyers informed the Court that “they had not heard from any representative of Mr Townley’s estate following his death that they wish for Mr Townley’s claim to continue”.

The applicant is dead and his heirs may be regarded as no longer wishing to pursue his application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. In accordance with Article 37 § 1, there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application. Accordingly, the application should be struck out of the Court’s list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

T. L. EARLY

Josep

Casadevall

Registrar

President