ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1409/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 350 din 8

octombrie 2002, Tribunalul Bacău a respins ca neîntemeiată cererea de

întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R.V. în temeiul

dispozițiilor art. 453 lit. c) raportat la art. 455 C. proc. pen.

S-a reținut că petiționarul R.V. se

află în executarea unei pedepse de 17 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - art. 176 lit.

d) C. pen. și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Condamnatul și-a motivat cererea de

întrerupere a executării pedepsei arătând că trebuie să rezolve situația

locuinței sale, nemaiavând pe nimeni în familie care să se ocupe de această

problemă.

Instanța de fond a dispus efectuarea

unei anchete sociale la domiciliul condamnatului pe baza căreia a stabilit că

acesta mai are un frate minor și că, în cazul amândurora s-a instituit curatela

legală, situația imobilului urmând a fi rezolvată potrivit voinței celor doi

succesori.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 401 din 26

noiembrie 2002.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul R.V., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea

executării pedepsei.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Situația locativă a condamnatului nu

a suferit nici un prejudiciu și în cauză nu s-a constatat existența niciunei

împrejurări speciale din cauza căreia executarea pedepsei ar avea consecințe

grave pentru condamnat sau familia sa.

În aceste împrejurări, Curtea

constată că nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen. și

urmează să respingă recursul ca nefondat.

Recurentul condamnat va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 401 din 26 noiembrie

2002 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurentul la 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.