ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 400/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 891 din 13 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 2076/2003, în temeiul art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de un an și 9 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpatului T.M.

cu 30 de zile, de la 18 octombrie 2003 la 16 noiembrie 2003, iar în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a computat perioada arestului preventiv de la 1 martie 2003 la zi. În temeiul dispozițiilor art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.C.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie. În temeiul dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpatului de la 18 octombrie 2003 la 16 noiembrie 2003, iar în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a computat perioada arestului preventiv de la 10 martie 2003 la zi.

S-a luat act că partea vătămată V.A. nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul T.M. la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe inculpatul P.C.I. la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că la data de 1 martie 2003, în jurul orelor 10,00, inculpații T.M. și P.C.I. au luat hotărârea de a deposeda pe partea vătămată V.A. de geanta pe care o purta pe umăr iar, în timp ce aceasta se deplasa pe str. Constantin Brâncuși s-au apropiat, inculpatul T.M. a apucat geanta cu intenția de a o smulge, dar partea vătămată a opus rezistență și atunci ambii inculpați au lovit-o cu pumnul în față, moment în care ambii inculpați au fost observați de martorii P.V., M.S.

și R.V. ce se deplasau în acel moment cu un taximetru și au coborât pentru a interveni, reușind să-l imobilizeze pe inculpatul T.M. Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații care au solicitat reducerea pedepselor, motivând că acestea sunt prea mari în raport cu gravitatea faptelor comise și de circumstanțele lor personale. Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, constatând că pedepsele aplicate de prima instanță au fost bine individualizate ținându-se cont de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume de gravitatea faptelor comise și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie, de modalitatea în care au acționat cei doi inculpați și de datele ce-i caracterizează pe aceștia, orientându-se spre pedepse situate spre minimum, a căror reducere nu se justifică.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpatul P.C.I. care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei care i-a fost aplicată și pe care o consideră prea severă pentru fapta pe care a comis-o și în raport de circumstanțele sale personale. Critica nu este întemeiată. La individualizarea pedepsei aplicate recurentului instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținând gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea în care a fost concepută și împrejurările în care s-a desfășurat, dar și persoana inculpatului care deși nu are antecedente penale și a fost sincer pe parcursul procesului penal a săvârșit infracțiunea dedusă judecății împreună cu un minor, circumstanță agravantă care justifică alături de celelalte criterii aplicarea pedepsei în limita stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel.

Așa fiind, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatându-se că hotărârile pronunțate sunt corecte. Având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea hotărârii, Curtea va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul P.C.I. împotriva deciziei nr. 666 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 10 martie 2003, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ceva fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.