ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3580/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3580/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
K.H., în contradictoriu cu Casa
Județeană de Pensii Mureș, a solicitat anularea hotărârii nr. 1833/2002 și
obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să se stabilească
calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pe perioada 1 aprilie 1953 – 24
decembrie 1956, cât a efectuat stagiul militar în detașament de muncă în cadrul
Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 251 din 8
septembrie 2003, a admis acțiunea.
Considerând hotărârea nelegală,
pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în
fond, respingerea acțiunii, întrucât unitatea unde reclamantul și-a satisfăcut
stagiul militar, nu aparține Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 309/2002, s-au
recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul
militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 –
1961.
Conform art. 1 și 6 din Legea nr.
309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român,
care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor
urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București,
la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele
eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Livretul militar dovedește că în
perioada 1 aprilie 1953 – 24 decembrie 1956, K.H. a efectuat stagiul militar în
detașamente ale serviciului muncii, fiind „soldat neinstruit”, „mână de lucru”.
Susținerea recurentei că reclamantul
nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, pentru că unitatea militară
nu figurează în structura Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu poate fi
primită.
Lista unităților, detașamentelor de
muncă din structura Direcției Generale a Serviciului Muncii este stabilită pe
baza unor evidențe aflate în Arhivele Naționale.
Ea poate fi orientativă, neexistând
nici un act normativ care să stabilească faptul că numai unitățile menționate
în listă pot atrage incidența Legii nr. 309/2002.
În condițiile în care reclamantul a
fost „mână de lucru”, „soldat neinstruit” și se încadrează în baza Legii nr.
309/2002, trebuie să beneficieze de drepturile acordate de acest act normativ.
În caz contrar, s-ar ajunge la
situații inechitabile, de recompensare numai în parte a muncii celor care au
efectuat stagiul militar în condiții identice, dar cărora, datorită unor
împrejurări formale, li se aplică un tratament diferit și discriminatoriu.
Recursul fiind nefondat, va fi
respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 251 din 8 septembrie
2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 iunie 2004.