ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 195/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.373 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Mureș a fost

condamnat, între alții, B.M. la 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (2)  lit. b), c) și alin. (2

1

)  lit.a) C. pen. cu

aplicarea art.75 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71și art. 64 C. pen.

În baza

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării

preventive de la 5 iulie 2002 la zi.

Inculpatul

a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel instanța a reținut că în seara de 3 iulie 2002 inculpatul B.M.

împreună cu S.R., G.G. și G.L. au consumat băuturi alcoolice într-un bar din

Tg.Mureș. La un moment dat l-au invitat la masa lor pe C.N. – parte vătămată –

care și el a consumat băuturi alcoolice.

După ce

au ieșit din local inculpatul împreună cu coinculpații au început să-l lovească

pe C.N. nevoit să se dezbrace și să predea hainele inculpaților.

Deși

fiecare inculpat a căutat să scape de răspundere declarând că ceilalți au comis

faptele, instanța a reținut că toți 4 sunt coautori la infracțiunea de

tâlhărie.

Prin

decizia penală nr.73/A din 14 mai 2003, Curtea de Apel Tg.Mureș a respins ca

nefondate apelurile inculpaților B.M. și G.L.

Împotriva

deciziei a declarat recurs inculpatul B.M. care critică hotărârile pronunțate pentru

greșita lui condamnare, recurentul susținând că nu este autorul infracțiunii.

În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.

Motivele

de casare invocate de inculpat sunt cele prevăzute de art. 385

9

pct.

(18) și pct. (14) C. proc. pen.

Recursul

nu este fondat.

Este

adevărat că inculpatul B.M. a încercat să eludeze răspunderea penală, susținând

că n-a participat la agresarea părții vătămate și furtul hainelor acesteia. Din

declarațiile părții vătămate ce se coroborează cu ale coinculpaților rezultă,

însă, neîndoielnic că toți 4 făptuitori au exercitat agresiuni împotriva părții

vătămate, chiar dacă numai unii și-au însușit obiectele de îmbrăcăminte ale acesteia.

Așa fiind, toți sunt coautori la comiterea faptelor – inclusiv recurentul, din

acest punct de vedere hotărârile fiind temeinice și legale.

Și

pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată.

Inculpatul

B.M. a comis infracțiunea de tâlhărie în forma calificată care atrage

încadrarea juridică de la art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen. – de

două sau mai multe persoane împreună – pentru care pedeapsa prevăzută de lege

este de la 7 la 20 de ani închisoare.

Pedeapsa

aplicată inculpatului de 7 ani închisoare este egală cu limita minimă prevăzută

de lege. Așadar, în lipsa unor împrejurări de natură să atenueze răspunderea

penală a inculpatului pedeapsa nu poate fi coborâtă sub această limită decât

prin încălcarea legii. Or, în cauză nu numai că nu s-au identificat

circumstanțe de natură a atenua răspunderea inculpatului, dimpotrivă s-a

reținut că acesta a comis fapta împreună și cu un minor ceea ce reprezintă o

circumstanță agravantă legală.

Așa

fiind Curtea, în temeiul art.385

15

pct. (1) lit. b) C. proc. pen.,

va respinge recursul inculpatului și-l va obliga la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr.

73/A din 14 mai 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al  arestării

preventive de la 4 iulie 2002  la  14 ianuarie 2004.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.