ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1416/2004

Camera de consiliu din 12 martie 2004 Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din ședința secretă de la 4 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 4729/2003, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a judecătorilor C.M.E. și B.I., formulată de inculpatul B.C. Curtea de apel a reținut că nu constituie un motiv legal de recuzare respingerea de către cei doi judecători a cererii de amânare formulată de inculpat în vederea depunerii unei noi cereri de strămutare, neîncadrându-se în nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 46 – art. 48 C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs.

Recursul nu a fost motivat în scris și nici oral în instanță. În temeiul art. 385 10 alin. (2 1 ), raportate la art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există nici cazuri de casare care să fie luate în considerare din oficiu. Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce urmează: Potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză. Or, în speță, nu există acest caz de incompatibilitate, deoarece judecătorii recuzați nu și-au exprimat o asemenea părere, ci au respins cererea inculpatului pentru acordarea unui nou termen de judecată „în vederea formulării unei noi cereri de strămutare”.

Inculpatul mai formulase anterior o cerere de strămutare, care a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheiere nr. 567 din 29 ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 4132/2003. Prin urmare, soluția de respingere a cererii de recuzare pronunțată de Curtea de apel Alba-Iulia, prin încheierea atacată, este legală, deoarece respingerea cererii de amânare formulată de inculpat în vederea depunerii unei noi cereri de strămutare nu reprezintă o exprimare anterioară a unei păreri cu privire la soluția ce ar putea fi pronunțată în cauză. Măsura luată de instanță a avut ca scop soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei și a sancționat abuzul procesual al inculpatului, abuz care viza tergiversarea cauzei prin depunerea unei noi cereri de strămutare, deși o cerere similară fusese deja respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Încheierii din data de 4 martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 4729/2003 al Curții de Apel Alba-Iulia. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2004