ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1416/2004

Camera de consiliu din 12 martie

2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din ședința secretă

de la 4 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 4729/2003, Curtea de Apel

Alba-Iulia, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a

judecătorilor C.M.E. și B.I., formulată de inculpatul B.C.

Curtea de apel a reținut că nu

constituie un motiv legal de recuzare respingerea de către cei doi judecători a

cererii de amânare formulată de inculpat în vederea depunerii unei noi cereri

de strămutare, neîncadrându-se în nici unul din cazurile de incompatibilitate

prevăzute de art. 46 – art. 48 C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs. Recursul nu a fost motivat în scris și nici oral

în instanță.

În temeiul art. 385

10

alin. (2

1

), raportate la art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că nu există nici cazuri de casare care să fie

luate în considerare din oficiu.

Recursul va fi respins, ca nefondat,

pentru motivele ce urmează:

Potrivit art. 47 alin. (2) C. proc.

pen., nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat

anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.

Or, în speță, nu există acest caz de

incompatibilitate, deoarece judecătorii recuzați nu și-au exprimat o asemenea

părere, ci au respins cererea inculpatului pentru acordarea unui nou termen de

judecată „în vederea formulării unei noi cereri de strămutare”. Inculpatul mai

formulase anterior o cerere de strămutare, care a fost respinsă de Înalta Curte

de Casație și Justiție prin încheiere nr. 567 din 29 ianuarie 2004, pronunțată

în dosarul nr. 4132/2003.

Prin urmare, soluția de respingere a

cererii de recuzare pronunțată de Curtea de apel Alba-Iulia, prin încheierea

atacată, este legală, deoarece respingerea cererii de amânare formulată de

inculpat în vederea depunerii unei noi cereri de strămutare nu reprezintă o

exprimare anterioară a unei păreri cu privire la soluția ce ar putea fi

pronunțată în cauză.

Măsura luată de instanță a avut ca

scop soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei și a sancționat abuzul

procesual al inculpatului, abuz care viza tergiversarea cauzei prin depunerea

unei noi cereri de strămutare, deși o cerere similară fusese deja respinsă de

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000

lei din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C. împotriva Încheierii din data de 4 martie 2004

pronunțată în dosarul nr. 4729/2003 al Curții de Apel Alba-Iulia.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2004