ÎCCJ, Decizia nr. 50/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 4249 din 3 octombrie

2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins cererea prin care

inculpatul N.E. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul

dosarului penal nr. 7/2003 al Tribunalului Mehedinți, de la acea instanță, la

un alt tribunal.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

În conformitate cu art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu

sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot

fi atacate separat cu recurs”.

Or, prin nici o dispoziție înscrisă

în art. 55 - 61 C. proc. pen., referitoare la strămutarea judecării cauzelor

penale și nici prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, în care este reglementată

competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în complet format din 9

judecători, nu se prevede posibilitatea atacării cu recurs a încheierilor prin

care se soluționează cererea de strămutare a judecării cauzei.

Mai mult, caracterul definitiv al

încheierii prin care este soluționată o asemenea cerere rezultă și din

conținutul art. 60 C. proc. pen.

În acest sens, prevederea de la alin.

(1) din articolul menționat, potrivit căreia „Înalta Curte de Casație și

Justiție dispune, fără arătarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii”,

evidențiază că soluția dată asupra cererii de strămutare este necenzurabilă,

ceea ce se subliniază și prin precizarea făcută la alin. (4) al aceluiași

articol, în sensul că, dacă s-a procedat între timp la judecarea cauzei,

„hotărârea pronunțată este desființată prin efectul admiterii cererii de

strămutare”.

În consecință, constatându-se că

încheierea prin care a fost soluționată cererea de strămutare de față nu este

supusă nici unei căi de atac, urmează a se dispune respingerea recursului ca

inadmisibil, cu obligarea inculpatului să plătească statului cheltuielile

judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul N.E. împotriva încheierii nr. 4249 din 3 octombrie 2003

a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Obligă pe inculpat să plătească

statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi

avansați din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

26 ianuarie 2004.