ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4510/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4510/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 435 din 8 iulie
2003, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul C.E. la pedeapsa de 9 ani
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.
b) și alin. (2
1
) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 în
referire la art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus
la zi, arestul preventiv de la 25 martie 2003, din cuantumul pedepsei aplicate.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a
prelungit măsura arestării preventive de la 24 iulie 2003 la 22 august 2003, pe
30 de zile.
Inculpatul a fost obligat la
despăgubiri civile către partea civilă D.V., în sumă de 6 milioane lei daune
materiale și către partea civilă C.A.S. Constanța în sumă de 7.807.116 lei
cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 191 C. proc. pen., a
fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 10
milioane lei, din care suma de 400.000 lei onorariu pentru avocatul din oficiu.
S-a reținut că, la
data de 23 martie 2003, inculpatul C.E. a luat din gospodăria mamei sale, fără
știrea acesteia, un curcan și două curci, pentru a le vinde și a face astfel
rost de bani. Acesta nu are nici o sursă de venit și de la data de 6 noiembrie
2002, când a fost liberat condiționat din Penitenciarul Poarta Albă, nu are
ocupație, fiind întreținut de familie. În jurul orelor 9,00, inculpatul s-a
deplasat în satul Cuza Vodă, în municipiul Medgidia, pentru a căuta un
cumpărător.
Ajungând pe strada Privighetorilor,
a intrat în vorbă cu partea vătămată D.V. în vârstă de 66 ani, care, la rândul
ei, stătea de vorbă cu o vecină, și i-a propus să cumpere păsările, cu suma de
400.000 lei. Victima a fost de acord și în după amiaza zilei de 23 martie 2003,
inculpatul a venit la domiciliul acesteia, unde i-a lăsat păsările, a luat suma
de 400.000 lei și a constatat că locuiește singură, iar cotețul de păsări, este
situat lângă casă.
Inculpatul, după ce s-a despărțit de
victimă, a cheltuit suma de 400.000 lei, pe băuturi alcoolice și în jurul
orelor 19,30, a luat hotărârea să se deplaseze la locuința cumpărătoarei pentru
a fura curcanul și curcile vândute. Cunoscând topografia locului și profitând
de întuneric, prin escaladarea porții, inculpatul a pătruns în curtea locuinței
și s-a deplasat la cotețul unde știa că sunt curcile.
Partea vătămată a ieșit din casă, pentru
a-și scoate pisica afară și l-a surprins pe inculpat, lângă cotețul păsărilor.
Pentru a scăpa, acesta i-a aplicat
mai multe lovituri în cap și pentru că victima a încercat să strige după
ajutor, a mobilizat-o, încercând să o ducă, în mod forțat, în casă. Victima s-a
opus și l-a zgâriat, cu unghiile, pe față, provocându-i răni, fapt pentru care,
acesta i-a aplicat mai multe lovituri, cu pumnul și a trântit-o la pământ, după
care a amenințat-o cu un ciob de sticlă, că o „va tăia” și „o omoară” căci și așa
este căutat de poliție.
Inculpatul a zgâriat-o, pe victimă,
cu ciobul de sticlă, în zona gâtului, însă, fără a-i pune în pericol viața.
După ce i-a mai aplicat un pumn, în față, inculpatul a sustras două
radiocasetofoane, un aparat foto, o haină de piele de culoare neagră și un
ceas, valoarea totală a bunurilor fiind de 5.200.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel inculpatul, criticând-o asupra cuantumului pedepsei, pe care a
considerat-o, prea severă.
Curtea de Apel Constanța, prin
decizia penală nr. 257/ P din 8 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul
inculpatului, a computat la zi, perioada executată, cu începere de la 8 iulie
2003, a dispus prelungirea arestării preventive, cu 30 de zile, de la 23 august
2003 la 20 septembrie 2003 și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat, inclusiv, la onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs inculpatul C.E., care a solicitat, prin apărătorul său, reducerea
pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa
este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în
scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același
cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții
generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,
de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că
instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul
social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis și datele
referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care
se regăsesc în cuantumul pedepsei actuale.
Așa fiind, în mod corect, instanța
de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a
pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca nefondat
și va fi respins, ca atare.
Conform art. 88 C. pen., se va
deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.
Văzând și dispozițiile referitoare
la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea
de către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul C.E. împotriva deciziei penale nr. 257/ P din 8 august
2003 a Curții de Apel Constanța.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 martie 2003, la 15 octombrie
2003.
Obligă pe recurent să plătească
statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000
lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
15 octombrie 2003.