ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1659/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1659/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința recurată, sentința
civilă nr. 217, pronunțată la data de 1 iulie 2003 în dosarul nr. 758/2003/CA,
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a
respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul D.Z., pentru anularea
hotărârii nr. 1969 din 12 mai 2003, emisă de Comisia de specialitate din cadrul
Casei Județene de Pensii Mureș.
Pentru a pronunța această soluție,
Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul a efectuat stagiul militar
într-o unitate militară, iar nu în detașamente de muncă din cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, astfel că nu îndeplinește condițiile art. 1 din
Legea nr. 309/2002 și nu poate beneficia de drepturile acordate prin această
lege.
Împotriva acestei soluții a formulat
recurs, reclamantul, susținând, în esență, că instanța a pronunțat o hotărâre
greșită, deoarece nu a ținut seama că unitatea militară în care și-a satisfăcut
stagiul militar, era specializată în construcții de căi ferate, în care el a
efectuat muncă fizică.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din
Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai
persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de
muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.
Or, în cauză, este necontestat că
recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul militar în cadrul U.M. 01615 Brașov,
aflată în structura Ministerului Forțelor Armate, iar nu în cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, cum cer în mod expres prevederile legale citate
mai sus.
Astfel fiind, rezultă că instanța de
fond a reținut în mod judicios că cererea reclamantului este nefondată, nefiind
îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 309/2002.
În concluzie, motivele de recurs
invocate nu sunt în măsură să ducă la o altă soluție, sentința atacată fiind
legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.Z. împotriva
sentinței civile nr. 217 din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 aprilie 2004.