ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7621/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul V.N. a formulat acțiune

împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Vâlcea și a solicitat ca în

contradictoriu cu pârâta, să se pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată

să îi recunoască și să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

A susținut că a efectuat stagiul

militar la muncă, că nu are pensie.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 265/F/CONT din 29

octombrie 2003, a respins ca neîntemeiată, acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamantul nu a dovedit susținerile sale, cu

actele prevăzute de Legea nr. 309/2002, adică livret militar, adeverință de la Arhivele Naționale sau U.M. 02405 Pitești.

Împotriva acestei sentințe,

reclamantul a declarat recurs, criticând hotărârea, ca nelegală, instanța

soluționând dosarul, fără a stărui în aflarea adevărului.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002,

beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a

efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, iar prin H.G. nr. 1114/2002 a

fost precizată perioada, 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961.

Dovada încadrării în prevederile art.

1 din lege, se poate face cu livretul militar sau adeverința eliberată de

Centrele militare județene, U.M. 02405 Pitești ori dovezi eliberate de Arhivele

Naționale.

Pe de altă parte, prin dispozițiile art.

261 pct. 5 C. proc. civ., este consacrat principiul general, potrivit căruia

hotărârea judecătorească trebuie să fie motivată, aceasta, în scopul de a se

asigura o bună administrare a justiției, de a se da posibilitatea instanței

superioare, să exercite controlul judiciar. De aceea este instituită obligația

de a fi arătate în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept, să se

facă trimitere la actele dosarului și să fie în concordanță cu ele.

În cauză, nu este lămurit dacă

reclamantul-recurent a înțeles să se adreseze direct instanței, pentru

recunoașterea dreptului pretins sau a formulat acțiune împotriva hotărârii

pronunțate la cererea sa, de către pârâta Casa Județeană de Pensii Vâlcea,

neexistând o precizare și nici o asemenea hotărâre.

Sub acest aspect, nerespectarea

dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., atrage casarea hotărârii, ca

nelegală, în consecință recursul urmând a fi admis, casată sentința și trimisă

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța va aduce la

îndeplinire îndrumările menționate în considerentele prezente, având în vedere

prevederile Legii nr. 309/2002 și în principal, dacă cererea reclamantului se

referă la perioada cerută de actul normativ, anume 14 ianuarie 1950 - 28

februarie 1961.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de V.N.

împotriva sentinței civile nr. 265/F din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2004.