ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3983/2003

Prin sentința penală nr. 164 din 20 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, s-a respins cererea de întreruperea executării pedepsei formulată de petentul condamnat P.M., ca nefondată cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele. Petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei în conformitate cu art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. e) C. proc. pen., a pedepsei de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 58/1997 a Tribunalului București. A motivat cererea pe problemele deosebite cu care se confruntă familia sa și a căror rezolvare necesită prezența sa de urgență. În cauză s-a efectuat o anchetă socială la domiciliul său din care a rezultat că soția și bunica petentului au o situație financiară grea.

Instanța a concluzionat în raport de actele cauzei că, situația familiei nu poate fi redresată în intervalul de 3 luni, perioadă în care s-ar putea întrerupe executarea pedepsei în acest caz. Împotriva hotărârii de mai sus, a declarat apel condamnatul care a susținut că erau întrunite condițiile legii pentru admiterea cererii. Prin decizia penală nr. 224 din 23 aprilie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul P.M., motivând în considerentele hotărârii că, chiar în ipoteza în care ar fi îndeplinite cerințele legii se creează doar o vocație pentru condamnat de a fi întreruptă executarea pedepsei, iar nu o obligație pentru instanță. În termen legal, împotriva hotărârilor, de mai sus, a declarat recurs doar condamnatul care a reiterat susținerile anterioare, solicitând întreruperea executării pedepsei pe situația deosebită a familiei sale.

Critica formulată va fi examinată în raport de prevederile cazului de casare înscris în art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat. Chiar dacă legea prevede posibilitatea întreruperii executării pedepsei pe împrejurări speciale și chiar dacă familia petentului are o situație materială și financiară grea, aceasta nu conduce obligatoriu la admiterea cererii sale. Afirmația se justifică prin aceea că, greutățile familiale preexistau începerii executării pedepsei de către condamnat și ele nu pot fi îmbunătățite sau rezolvate pe perioada de 3 luni, atât cât s-ar putea întrerupe în acest caz executarea pedepsei.

Cum greutățile invocate de petent nu constituie, în sensul legii, împrejurările speciale de natură a atrage consecințe deosebite pentru familia condamnatului, în mod justificat instanțele au respins cererea acestuia și pentru același motiv, soluția se va menține prin respingerea recursului, potrivit art. 385 15 pat.1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 224 din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2003.