ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3983/2003

Prin sentința penală nr. 164 din 20

februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, s-a respins cererea de întreruperea

executării pedepsei formulată de petentul condamnat P.M., ca nefondată cu

obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarele.

Petentul a solicitat întreruperea

executării pedepsei în conformitate cu art. 455 C. proc. pen., raportat la art.

453 lit. e) C. proc. pen., a pedepsei de 20 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 58/1997 a Tribunalului București.

A motivat cererea pe problemele

deosebite cu care se confruntă familia sa și a căror rezolvare necesită

prezența sa de urgență.

În cauză s-a efectuat o anchetă

socială la domiciliul său din care a rezultat că soția și bunica petentului au

o situație financiară grea.

Instanța a concluzionat în raport de

actele cauzei că, situația familiei nu poate fi redresată în intervalul de 3

luni, perioadă în care s-ar putea întrerupe executarea pedepsei în acest caz.

Împotriva hotărârii de mai sus, a

declarat apel condamnatul care a susținut că erau întrunite condițiile legii

pentru admiterea cererii.

Prin decizia penală nr. 224 din 23

aprilie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnatul P.M., motivând în considerentele hotărârii că, chiar în ipoteza

în care ar fi îndeplinite cerințele legii se creează doar o vocație pentru

condamnat de a fi întreruptă executarea pedepsei, iar nu o obligație pentru

instanță.

În termen legal, împotriva

hotărârilor, de mai sus, a declarat recurs doar condamnatul care a reiterat

susținerile anterioare, solicitând întreruperea executării pedepsei pe situația

deosebită a familiei sale.

Critica formulată va fi examinată în

raport de prevederile cazului de casare înscris în art. 385

9

pct. 17

C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat.

Chiar dacă legea prevede

posibilitatea întreruperii executării pedepsei pe împrejurări speciale și chiar

dacă familia petentului are o situație materială și financiară grea, aceasta nu

conduce obligatoriu la admiterea cererii sale.

Afirmația se justifică prin aceea

că, greutățile familiale preexistau începerii executării pedepsei de către

condamnat și ele nu pot fi îmbunătățite sau rezolvate pe perioada de 3 luni,

atât cât s-ar putea întrerupe în acest caz executarea pedepsei.

Cum greutățile invocate de petent nu

constituie, în sensul legii, împrejurările speciale de natură a atrage

consecințe deosebite pentru familia condamnatului, în mod justificat instanțele

au respins cererea acestuia și pentru același motiv, soluția se va menține prin

respingerea recursului, potrivit art. 385

15

pat.1 lit. b) C. proc.

pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de condamnatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 224 din 23 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 septembrie 2003.