ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 636/2004

Asupra

recursului în anulare de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria

Tg. Bujor, prin sentința penală nr.274 din 28 mai 2002, a condamnat pe

inculpatul

B.N.

la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare

pentru comiterea infracțiunilor de furt și fals privind identitatea, prevăzute

de art. 208 alin. (1) și art. 293, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut în fapt, că, în ziua de 9

decembrie 2000, inculpatul a sustras 22 kg cablu din aluminiu în valoare de

440.000 lei de la partea civilă S.C. „H” S.A., iar în ziua de 16 decembrie

2002, fiind legitimat de organele de poliție, s-a prezentat sub o identitate

falsă.

În

temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct.4 teza a doua C. proc.

pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare prin care consideră sentința, rămasă

definitivă prin neapelare, pronunțată cu încălcarea legii, întrucât pedeapsa

aplicată inculpatului se situează în alte limite decât cele legale.

Examinând

hotărârea atacată în raport de cazul de recurs în anulare invocat, se constată,

în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, că recursul în anulare

este fondat, urmând a fi admis.

În

acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen., relative la pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni: „când

s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea,

care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este

îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani”, iar conform alin.final

al aceluiași articol „prin aplicarea dispozițiilor din alineatul precedent nu

se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile

concurente”.

Revenind

la cauză, se constată că judecătoria a stabilit pentru infracțiunea de furt o

pedeapsă de 1 an închisoare și pentru infracțiunea de fals în declarații, 4

luni închisoare, iar după contopire a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 1 an închisoare, sporită la 1 an și 6 luni închisoare.

Așa

fiind, în raport cu dispozițiile legale precitate, instanța a hotărât ca

inculpatul să execute o pedeapsă mai mare cu 2 luni închisoare decât totalul

pedepselor stabilite.

În

consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând

îndeplinite cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul, va casa hotărârea

atacată numai cu privire la pedeapsa stabilită în baza art. 34 lit. b) C. pen.,

în sensul că va înlătura sporul de 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul  să

execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, cu deducerea din

aceasta a perioadei executate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 274 din 28 mai 2002 a Judecătoriei

Tg.Bujor, privind pe intimatul inculpat B.N.

Casează

hotărârea atacată, numai cu privire la pedeapsa stabilită în baza art. 34 lit. b)

C. pen. în sensul că înlătură sporul de 2 luni închisoare, urmând ca în baza

art. 33 C. pen. inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4

luni închisoare.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată.

Onorariul

pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 3 februarie 2004.