ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 636/2004

Asupra recursului în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Tg. Bujor, prin sentința penală nr.274 din 28 mai 2002, a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt și fals privind identitatea, prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 293, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a reținut în fapt, că, în ziua de 9 decembrie 2000, inculpatul a sustras 22 kg cablu din aluminiu în valoare de 440.000 lei de la partea civilă S.C. „H” S.A., iar în ziua de 16 decembrie 2002, fiind legitimat de organele de poliție, s-a prezentat sub o identitate falsă. În temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct.4 teza a doua C. proc.

pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare prin care consideră sentința, rămasă definitivă prin neapelare, pronunțată cu încălcarea legii, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului se situează în alte limite decât cele legale. Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs în anulare invocat, se constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, că recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis.

În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., relative la pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni: „când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani”, iar conform alin.final al aceluiași articol „prin aplicarea dispozițiilor din alineatul precedent nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente”. Revenind la cauză, se constată că judecătoria a stabilit pentru infracțiunea de furt o pedeapsă de 1 an închisoare și pentru infracțiunea de fals în declarații, 4 luni închisoare, iar după contopire a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, sporită la 1 an și 6 luni închisoare.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile legale precitate, instanța a hotărât ca inculpatul să execute o pedeapsă mai mare cu 2 luni închisoare decât totalul pedepselor stabilite. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul, va casa hotărârea atacată numai cu privire la pedeapsa stabilită în baza art. 34 lit. b) C. pen., în sensul că va înlătura sporul de 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, cu deducerea din aceasta a perioadei executate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 274 din 28 mai 2002 a Judecătoriei Tg.Bujor, privind pe intimatul inculpat B.N. Casează hotărârea atacată, numai cu privire la pedeapsa stabilită în baza art. 34 lit. b) C. pen. în sensul că înlătură sporul de 2 luni închisoare, urmând ca în baza art. 33 C. pen. inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 februarie 2004.