ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.81 din 20 mai 2003 a Tribunalului Neamț inculpatul B.V. a

fost condamnat la 1 an închisoare pentru infracțiunea de luare de mită

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000,

art. 74și art. 76 C. pen.

Totodată,

tribunalul a dispus restituirea sumei de 1.500.000 lei denunțătorului G.C. și a

obligat pe inuclpat la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut în fapt că inculpatul era încadrat la Primăria comunei Dragomirești,

județul Neamț, ca inspector de specialitate cadastru și a fost solicitat de

denunțătorul G.C. care dorea să cumpere un teren situat în intravilanul și

extravilanul comunei Dragomirești, să-i întocmească schițe de plan pentru cele

11 parcele ce totalizau suprafața de 5,6 ha. La sfârșitul lunii noiembrie 2002

inculpatul potrivit atribuțiilor de serviciu i-a dat denunțătorului planurile

de situații din care 6 erau incomplete. După ce le-a completat la insistența

denunțătorului, inculpatul i-a mai eliberat 5 planuri, condiționând eliberarea

ultimului de darea sumei de 3.000.000 lei.

Întrucât

inculpatul tergiversa eliberarea ultimei schițe de plan și condiționa

eliberarea de primirea unei sume de bani, beneficiarul a denunțat fapta

inculpatului la organul de urmărire penală, astfel că s-a organizat prinderea

în flagrant la data de 29 ianuarie 2003.

În

acest sens, denunțătorul a înmânat suma de 3.000.000 lei în bancnote de câte

500.000 lei tratate cu praf fluorescent, inculpatului, în biroul său, iar

inculpatul, după ce le-a primit, s-a deplasat în clădirea alăturată (sediul

primăriei) pentru a aduce actul solicitat. Între timp, în clădirea unde se afla

biroul inculpatului au intrat doi lucrători ai echipei de prindere în flagrant,

iar inculpatul căruia i s-a părut suspectă prezența celor doi, a întrebat pe denunțător

dacă a venit însoțit de alte persoane.

Denunțătorul

a răspuns negativ, însă inculpatul fiind în dubiu sub acest aspect, a restituit

denunțătorului 3 bancnote, reținând doar suma de 1.500.000 lei, care ulterior a

fost găsită ascunsă sub fața de masă sub un ghiveci de flori de pe biroul său.

Inițial inculpatul a negat primirea sumei, dar constatându-se că prezintă pe

mâini urme fluorescente de la praful cu care au fost tratate chimic bancnotele,

a recunoscut fapta.

Prin

decizia penală nr. 321 din 12 august 2003 a Curții de Apel Bacău, s-a respins

ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.V. prin care susținea că nu este

vinovat, întrucât suma primită reprezintă cheltuielile personale făcute pentru

întocmirea schițelor de plan.

Împotriva

acestei decizii inculpatul a declarat recurs, susținând că nu se afla în

exercitarea atribuțiilor de serviciu iar suma de bani primită reprezenta

contravaloarea cheltuielilor personale făcute pentru întocmirea schițelor de

plan.

În

subsidiar, a solicitat suspendarea executării pedepsei, temeiuri de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. (14) și (18) C. proc. civ.

Recursul

declarat de inculpat este fondat pentru ultimul motiv invocat.

Din

examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că

instanțele, întemeindu-se pe probele administrate în cauză, au stabilit și

reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea, au dat

o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

După

cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, necontestat de inculpat,

acesta era încadrat inginer cadastru la Primăria comunei Dragomirești și avea,

printre alte atribuțiuni, întocmirea planurilor de situație –schițe- pentru

terenurile situate în intravilanul și extravilanul localității respective.

Pe de

altă parte pentru aceste atribuții de serviciu inculpatul era remunerat în

cadrul primăriei, beneficiarul serviciilor sale, achitând în prealabil, la

primărie taxa aferentă în sumă de 200.000 lei potrivit chitanței nr.939256 din

21 noiembrie 2002, astfel că nu putea pretinde vreo plată de la persoanele

cărora le întocmea schițe de plan.

În

consecință, instanțele au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei

penale comise.

Se

constată însă că în raport de gradul concret de pericol social al infracțiunii

comise și de datele care caracterizează pozitiv persoana sa (este la prima

abatere penală și a avut o bună conduită în familie, în societate și

profesională de-a lungul anilor) deținând funcții de răspundere la locurile de

muncă) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

acesteia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen.

de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În

consecință, urmează a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa

decizia și sentința numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în

sensul și potrivit dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite  recursul

declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 321 din 12 august

2003 a Curții de Apel Bacău.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 81 din 20 mai 2003 a Tribunalului Neamț,

numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

În baza art. 86

1

raportat la art. 86

2

C.pen., dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe termen de 4 ani.

În baza art. 86

3

C.pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte în

ultima zi lucrătoare a lunii în curs la judecătorul desemnat cu supravegherea

sa sau la alte organe stabilite de instanță;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă.

Atrage atenția

inculpatului asupra consecințelor neîndeplinirii măsurilor de supraveghere,

prevăzute de art .86

4

C.pen. și a art. 359 C.proc.pen.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 28 ianuarie 2004.

R

O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA

PENALĂ

Dosar nr.3849/2003

Î N C H E I

E R E

Ședința

publică din 12 februarie  2004

S-a

luat în examinare, în Camera de consiliu, din oficiu, îndreptarea erorii

materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr.511 din 28 ianuarie 2004

privind pe inculpatul B.V.

C

U R T E A

Se

constată că în dispozitivul deciziei menționate, dintr-o eroare materială

evidentă s-a înscris „suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen

de 4 ani” în loc de „suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de 4

ani” întrucât temeiul legal avut în vedere la luarea acestei măsuri au fost

prevederile art .86

1

C. pen. și deci nu prevederile art. 81 C. pen.

În

consecință, întrucât aceasta constituie o eroare materială evidentă, în sensul

art. 195 C. proc. pen., urmează a se dispune îndreptarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D I S P U N E:

Îndreaptă

eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei nr. 511 din 28 ianuarie

2004 pronunțată în dosarul penal nr. 3849/2003 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală în sensul că aliniatul 3 va avea următorul conținut:

„În baza art. 86

1

raportat la art. 86

2

C. pen. dispune

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe termen de 4 ani.”

Se va

face mențiune  în acest sens la sfârșitul actului corectat.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 12 februarie 2004.