ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.81 din 20 mai 2003 a Tribunalului Neamț inculpatul B.V. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 74și art. 76 C. pen. Totodată, tribunalul a dispus restituirea sumei de 1.500.000 lei denunțătorului G.C. și a obligat pe inuclpat la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în fapt că inculpatul era încadrat la Primăria comunei Dragomirești, județul Neamț, ca inspector de specialitate cadastru și a fost solicitat de denunțătorul G.C. care dorea să cumpere un teren situat în intravilanul și extravilanul comunei Dragomirești, să-i întocmească schițe de plan pentru cele 11 parcele ce totalizau suprafața de 5,6 ha.

La sfârșitul lunii noiembrie 2002 inculpatul potrivit atribuțiilor de serviciu i-a dat denunțătorului planurile de situații din care 6 erau incomplete. După ce le-a completat la insistența denunțătorului, inculpatul i-a mai eliberat 5 planuri, condiționând eliberarea ultimului de darea sumei de 3.000.000 lei. Întrucât inculpatul tergiversa eliberarea ultimei schițe de plan și condiționa eliberarea de primirea unei sume de bani, beneficiarul a denunțat fapta inculpatului la organul de urmărire penală, astfel că s-a organizat prinderea în flagrant la data de 29 ianuarie 2003. În acest sens, denunțătorul a înmânat suma de 3.000.000 lei în bancnote de câte 500.000 lei tratate cu praf fluorescent, inculpatului, în biroul său, iar inculpatul, după ce le-a primit, s-a deplasat în clădirea alăturată (sediul primăriei) pentru a aduce actul solicitat.

Între timp, în clădirea unde se afla biroul inculpatului au intrat doi lucrători ai echipei de prindere în flagrant, iar inculpatul căruia i s-a părut suspectă prezența celor doi, a întrebat pe denunțător dacă a venit însoțit de alte persoane. Denunțătorul a răspuns negativ, însă inculpatul fiind în dubiu sub acest aspect, a restituit denunțătorului 3 bancnote, reținând doar suma de 1.500.000 lei, care ulterior a fost găsită ascunsă sub fața de masă sub un ghiveci de flori de pe biroul său. Inițial inculpatul a negat primirea sumei, dar constatându-se că prezintă pe mâini urme fluorescente de la praful cu care au fost tratate chimic bancnotele, a recunoscut fapta. Prin decizia penală nr. 321 din 12 august 2003 a Curții de Apel Bacău, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.V.

prin care susținea că nu este vinovat, întrucât suma primită reprezintă cheltuielile personale făcute pentru întocmirea schițelor de plan. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, susținând că nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu iar suma de bani primită reprezenta contravaloarea cheltuielilor personale făcute pentru întocmirea schițelor de plan. În subsidiar, a solicitat suspendarea executării pedepsei, temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. (14) și (18) C. proc. civ. Recursul declarat de inculpat este fondat pentru ultimul motiv invocat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate în cauză, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

După cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, necontestat de inculpat, acesta era încadrat inginer cadastru la Primăria comunei Dragomirești și avea, printre alte atribuțiuni, întocmirea planurilor de situație –schițe- pentru terenurile situate în intravilanul și extravilanul localității respective. Pe de altă parte pentru aceste atribuții de serviciu inculpatul era remunerat în cadrul primăriei, beneficiarul serviciilor sale, achitând în prealabil, la primărie taxa aferentă în sumă de 200.000 lei potrivit chitanței nr.939256 din 21 noiembrie 2002, astfel că nu putea pretinde vreo plată de la persoanele cărora le întocmea schițe de plan. În consecință, instanțele au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

Se constată însă că în raport de gradul concret de pericol social al infracțiunii comise și de datele care caracterizează pozitiv persoana sa (este la prima abatere penală și a avut o bună conduită în familie, în societate și profesională de-a lungul anilor) deținând funcții de răspundere la locurile de muncă) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen. de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În consecință, urmează a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa decizia și sentința numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în sensul și potrivit dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 321 din 12 august 2003 a Curții de Apel Bacău. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 81 din 20 mai 2003 a Tribunalului Neamț, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În baza art. 86 1 raportat la art. 86 2 C.pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de 4 ani. În baza art. 86 3 C.pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte în ultima zi lucrătoare a lunii în curs la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la alte organe stabilite de instanță; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă. Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor neîndeplinirii măsurilor de supraveghere, prevăzute de art .86 4 C.pen. și a art. 359 C.proc.pen. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 ianuarie 2004. R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ Dosar nr.3849/2003 Î N C H E I E R E Ședința publică din 12 februarie 2004 S-a luat în examinare, în Camera de consiliu, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr.511 din 28 ianuarie 2004 privind pe inculpatul B.V. C U R T E A Se constată că în dispozitivul deciziei menționate, dintr-o eroare materială evidentă s-a înscris „suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de 4 ani” în loc de „suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de 4 ani” întrucât temeiul legal avut în vedere la luarea acestei măsuri au fost prevederile art .86 1 C. pen. și deci nu prevederile art. 81 C. pen. În consecință, întrucât aceasta constituie o eroare materială evidentă, în sensul art. 195 C. proc.

pen., urmează a se dispune îndreptarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D I S P U N E: Îndreaptă eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei nr. 511 din 28 ianuarie 2004 pronunțată în dosarul penal nr. 3849/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în sensul că aliniatul 3 va avea următorul conținut: „În baza art. 86 1 raportat la art. 86 2 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe termen de 4 ani.” Se va face mențiune în acest sens la sfârșitul actului corectat. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 februarie 2004.